Eu n-am vazut nici un om iesind normal pe poarta spitalului acela. Nimeni nu este tratat acolo de vreo boala. In orice spital intri bolnav si iesi sanatos. Dar de la spitalul asta nu iese nimeni sanatos. Am vazut destui oameni intrind acolo. Si i-am cunoscut indeaproape asa cum nici macar doctorita nu-i poate cunoaste. Fiindca doctorita discuta cu bolnavul doar o singura data la internare si dupa aia mai trece o data pe zi la vizita acordind fiecaruia citeva secunde , maxim un minut. E si normal sint 100 de nebuni acolo nu poate sa stea sa vorbeasca cu fiecare in parte prea mult ca sa afle ce-i cu fiecare in detaliu. Fiind 100 ea trebuie sa-i transeze rapid pe fiecare pac , pac , nu sta niciodata sa se intinda la vorba cu cineva ca sa afle ce-i in sufletul omului. Si nu sta doctorita 24 ore din 24 sa urmareasca cum se comporta un bolnav si in ce stare este. Pe cind eu care eram acolo in salon eram de fata 24 ore din 24 aveam timp indelungat sa vorbesc cu ei si vedeam prin ce stari trec colegii mei si de asta pot spune ca cunosc chiar mai bine decit doctorita ce se petrece in spitalul acela.
Am vazut un om care la intrare vorbeea normal si se comporta normal , era perfect sanatos. In prima noapte I s-au dat medicamentele. Si a doua zi ma uitam la el cum se chinuia molesit sa se miste , nu mai putea vorbi , nu mai stia ce-i cu el. A vrut sa se dea jos din pat. Si de neputiincios ce era a cazut din pat cu capul in jos si s-a lovit tare cu capul de ciment. Apoi dupa asa o bufnitura urita cu capu de ciment numa sanatos nu mai e ala. Si cine-i de vina pentru bufnitura omului cu capul de ciment ? Sedativele , spitalul si doctorita. Daca nu-i dadeau tratamentul nu se lovea cu capu de dusumea. L-au adus la tratament si aproape ca a iesit aproape cu capul spart de acolo din spital.
Alt caz , un tigan batrin. In prima zi mergea prin salon cintind , si cinta foarte frumos cintece tiganesti , era un talent muzical. A doua zi umbla prin tinindu-se cu mina de o falca plingind si vaietindu-se Aouleu ! Valeleu ! Il batusera gardienii fiindca la Socola nu se cinta neautorizat si au vrut sa-l faca sa inteleaga ca nu se afla acasa la el sa faca ce vrea. A treia zi la masa era complet doborit de tratament , nici nu era in stare sa mai duca lingura la gura , ci numai statea asa semiconstient cu capu plecat in farfurie si ii curgeau balele din gura , iar din cind in cind gemea sau horcaia , era o imagine oribila. Imi pare rau ca n-am avut o camera video sa fi facut trei mici filmulete in care sa arat cum era omul in prima zi , in a doua zi si in a treia zi. Numai asa as putea arata oamenilor ce inseamna un spital psihiatric si in ce hal spitalul transforma un om in doar trei zile. Dintr-un om normal , in trei zile acolo te aduce in ultimul hal de degenerare umana.
Ce este la urma urmei tratamentul psihiatric ? Hai sa o luam istoric. Primul tratament psihiatric din istoria omenirii se facea prin luare de singe. Cind un om intra intr-o criza de nervi , il prindeau ceilalti ii taiau o vena curgea singe pina ce omul se molesea si pe urma vreme de citeva zile zacea linistit fiindca nu mai avea putere sa se enerveze. Pe urma a aparut lobotomia , in care medicul taia cu fierastraul craniul omului si dupa aia baga cutitul direct in creier taia o bucata de creier si o scoatea afara din cap cu scopul de a linisti bolnavul. Asa se obisnuia sa se practice Psihiatria cu ceva vreme in urma. Lobotomia era ceva obisnuit , se aplica oricui , asa era moda atunci sa-ti taie doctorul o bucata de creier . Prin aceasta metoda cu taiatul creierului puteai transforma foarte simplu un criminal periculos si nervos intr-un mielusel blind si linistit. Si atunci daca se poate , de ce sa n-o facem ? Ca sa tii un criminal intr-o puscarie e scump , ca sa-l condamni la moarte e iarasi rau ca-i imoral. Asa cu o simpla taietura pe creier ai rezolvat problema ieftin si bun , nici nu-l omori si nici nu-i platesti mincarea in puscarie.
