In primul rand, tin sa va multumesc mult pt mesaje si pareri. Sincer, nu ma asteptam ca in mai putin de 24 de ore sa fie deja 3 pagini de raspunsuri. -_-
In al doilea rand, pt si-a pus cineva problema daca nu sunt cumva vreunul bogat, sa stie ca nu sunt. Nu sunt bogat, dar nici sarac nu mai sunt, sunt undeva la mijloc, pt unii poate chiar in continuare sarac. Ca sa aveti o idee ceva mai clara, lucrez la o companie de asigurari, cu salariu+comisioane ajung cam la venitul mediu actual pe cap de roman, conduc un Opel vechi de vreo 15 ani si pt care habar n-am cum sa fac sa strang 4000 euro taxa de inmatriculare, inca mai locuiesc in apartamentul parintilor cu toate ca e unul confort 0 si cu 4 camere, imi permit sa ies prin cluburi sambata seara, imi permit sa scot (macar din cand in cand) o fata de nota 10 intr-un loc pe masura, etc.
Daca in copilarie ma mai bucuram de ceva sprijin financiar din partea parintilor, in liceu si mai ales in timpul facultatii, am saracit simtitor si chiar ma puteam considera un amarat. Fiind in timpul scolii, sa zicem ca aveam o scuza: strangeam din fund ca sa invat si sa iau si eu o diploma acolo. Mai rau este ca din feb. 2005 si pana acum 1 an de zile tot un sarantoc eram. Muritor de foame sa zicem ca n-am fost pana acum, dar dupa ce am luat licenta la facultate sa fac baltul pe tramvai chiar era o problema! Si stiti care era aia? Stiti ce a fost de vina de timp de aproape 2 ani de zile am 'reusit" sa ratez Dzeu stie cate ocazii sa ma angajez si sa castig mai multi sau mai putini bani!? Mentalitatea! Poate ma credeti nebun, dar imediat dupa bucuria aferenta luarii unei diplome cu medie mare, eu tanar in toata puterea, dar fara job si fara familie, mai exact si fara o prietena macar... pauza joc, aici voiam s-ajung! Tot stand cateva zile si sucindu-mi mintea in fel si chip "acum ca am terminat facultatea cu ce sa incep in viata, cu cariera sau cu femeile????" ajunsesem eu la concluzia ca cel mai bine ar fi sa incep cu succesul in dragoste. Daca ai cu cine sa te iubesti cu adevarat, ala profesional si financiar vine mult mai usor, mi-am zis eu atunci. BIG F***ING MISSTAKE! 
Mai frumos spus, au fost aproape 2 ani pierduti din viata mea. Da-i si cauta, alearga dupa femei, poate o intalnesti pe ea, intra pe chaturi, fa-ti cont pe aproape toate siteurile de dating, fa-ti poze cool, gandeste o descriere interesanta, fii optimist, increzator in tine, fa glume spontane, nu fi disperat, nu te grabi, gandeste totul ca pe un preludiu si asa te vei trezi cum pana si cele mai inabordabile femei din lume iti vor manca din palma. Ce credeati ca nu stiam teoria succesului? Sau ca n-am aplicat-o si practic? :P
Dar cum in reteta succesului unui muritor de rand se mai ia in calcul si coeficientul "noroc" , in cazul meu acest coeficient a variat undeva intre 0 si minus. Cel putin in privinta succesului in dragoste. Sau poate ca nu a fost chiar noroc, poate ca am gresit si eu. Poate ca am gresit colosal, de fapt asta era: am incurcat borcanele. "bay berbecule! traim in Romania, aici totul incepe si se termina cu bani!" mi-am zis. Revelatia asta pur si simplu mi-a venit intr-o noapte in care eram la a nu stiu cata insomnie si cand cred ca menghina se stransese cam pe la maximum. gandind asa, cateva zile mai tarziu mi-am luat inima in dinti si m-am prezentat cu un CV facut ca la carte la firma de asigurari unde initial eram doar un amarat de agent colaborator. Curaj care alte cateva zile mai tarziu mi-a fost rasplatit cu un post de inspector full-time. :P Asta a fost anul trecut cam pe vremea asta.
In prezent nu ma mai plang de lipsa banilor. In schimb, in prezent, ma plang de alta saracie, daca nu chiar de 2 saracii! Timp - relatii, timp- relatii, timp - relatii. 
Multora de pe forum poate ca le-a sarit in ochi pseudonimul meu: actor_grabit. Unii poate ca s-au si intrebat de ce l-am ales, unii s-au gandit ca poate chiar sunt grabit. Ei bine, sunt! Nu sunt disperat, dar putinul timp liber care imi mai ramane ma face sa fac totul in graba, mai putin atributiile de serviciu. Care job e unul normal ca durata si dificultate, dar in viata mea au mai ramas cam multe de facut.. Claie peste gramada, am inceput sa fiu mai cautat de fete. Atat de cele din viata reala cat si de cele de pe internet (si aici ma refer la cele cu care vb de luni sau ani si cu care nu m-am vazut niciodata). Multora din acestea nici nu le-am zis ca am avansat si eu profesional sau ca mi-am luat masina din banii mei, sau poate am fost eu prea naiv. Nu sunt vreun Casanova virtual, cum nu sunt nici bogat, dar sunt "mult mai" si "mult mai ca inainte", asta e ideea. Repet, munca mea nu este una stresanta, dar efectiv nu mai am timp! Sau poate am prea multe restante la viata si trebuie sa ma misc mai repede decat ceilalti. Trebuie sa gasesc un echilibru intre presiunea timpului si campania agresiva de identificare a sufletului pereche? Sau trebuie sa stau linistit si sa las totul sa vine de la sine, sa ma prefac ca nu am 27 de ani si am doar 20 sau 21? Sa astept linstit in speranta ca poate o sa se intample si pt mine pe la vreo 40 de ani?! :)
Stiu ca deja i-am plictisit pe cei mai multi roportalieni, dar pt topicul asta nu-mi pare rau de pierderea timpului. Ce e si mai nasol este ca pe plan profesional mi s-a oferit o anume provocare. Mi s-a oferit o functie de conducere in cadrul companiei la nivel central. Asta inseamna sa ma mut din Cta in Bucuresti, sa am locuinta de servici, masina de servici, bani mai multi, dar si timp.. si mai mult mancat! Numai cand ma gandesc la cate ore se pierd in trafic deja ma ia groaza. 
Poate sunt nebun de legat, dar am ajuns sa-mi vina sa dau cu piciorul la o ocazie dupa care alta data tanjeam ca sa.. ca sa am timp de o persoana pe care n-am cunoscut-o niciodata! Uneori parca nu mai am chef de nici un ban si de nici o afacere! Alteori ma gandesc ca daca destinul vrea ca banul sa vina inainte, atunci asa sa fie! Sper s-ajung un director prosper, bogat, frumos, prezentabil, destept, ambitios, dar mereu burlac! Asta sa fie problema! 
Pe bune acum, nu ar fi si asta o performanta?
