Amarena a scris:si ce se intampla daca esti dezamagit? Nu cumva ai avut tu asteptari prea mari? Va mai fi prietenia ce a fost inainte?
Nu, nu cred ca sint multi oameni care au pretentii exagerate. In cazul meu de exemplu ( si poate al multora dintre voi) nu-mi place sa fiu mintit, sa mi se ascunda lucruri, falsitatea in general. Imi plac oamenii corecti. Nu sint absurd, stiu ca in ziua de azi sa fii corect este un efort considerabil pentru ca la rindul tau depinzi de foarte multe variabile, dar bunele intentii se pot citi usor. Poate am nostalgia lucrului in echipa, ca astazi putini mai sint dispusi sa se implice in ceva. In orice. Multi se pling ca azi sint in " cursa sobolanului" sau ca duc o viata in care aceeasi zi se repeta la infinit, ca si cum ai trai 40 de ani la rind ziua de...stiu eu...22 ianuarie de exemplu, dar tot ei sunt cei mai reticenti la actiune, implicare, schimbare. Problema fundamentala este neincrederea altoita pe un trunchi solid de pesimism ca rezultat al birfelor si al stirilor de la tembelizor.
Atunci 'prietenii" in plan teoretic, evolueaza spectaculos, este foarte bine documentat, dispus sa se implice, inclusiv financiar, cu un spatiu, sau cu prezenta fizica la o actiune, cazi cu el la o intelegere. A doua zi daca afla ce deja ai facut demersuri si acte- HOPA!!!- deja in locul lui va raspunde vocea distanta si rece a "casutei vocale" ( ce mai termen!!! "casuta vocala" o urasc!!! as introduce separat si o "casuta consoana" a fie mai complexa problema...) Iar daca vocea casutei ti-e cunoscuta de cind tocmai i-ai imprumutat bani pe-o saptamina din anul trecut atunci iti aduci de fapt aminte cu cine stai de vorba...sau cu cine ai pierdut vremea sa discuti. Iar in minte iti rasuna un "cod al lui Caragiale": "daca-i anonima o semnez si eu". iar daca te gindeti ca creierul in complexitatea lui lucreaza mult in afara ariei tale constiente vei realiza ca secventa nu s-a developat intimplator, ci se potriveste ca o manusa pe starea de fapt.
