soarele a scris:
Nu stiu cum se traieste acolo insa pot sa va povestesc ... Am o cunostinta plecata in America de mai bine de 30 de ani. Cand am cunoscut-o cu aproximativ 10 ani in urma eram fascinata de America. Imi doream sa ajung acolo. La urmatoarea intalnire (~7 ani in urma) mi-a facut o "oferta". Ma putea ajuta sa ajung acolo. In tara tuturor posibilitatilor. In primul moment am simtit ca ma sufoc de bucurie. Sincer, nu ma asteptam. Si am avut o lunga discutie dupa care m-am gandit serios la ceea ce aveam de facut. Printre altele mi-a spus sa nu astept ca atunci cand cobor din avion cineva sa-mi puna la dispozitie cheile unui apartament si ale unei masini. Sa nu-mi inchipui ca acolo fug cainii cu gaura de la covrig in coada. Ca si acolo sunt anumite greutati. Ca uneori te simti ca o caprioara inconjurata de lei. Dar ca daca iti doresti cu adevarat sa construiesti ceva sigur reusesti. Pe moment nu m-au interesat aceste amanunte. Eram emotionata si nu ma puteam concentra la cele ce auzeam. Starea aceea am avut-o vreo 2 saptamani. Era trenul in care imi doream sa urc. Dupa vreo 2 saptamani am reusit sa imi revin si sa gandesc lucid. M-am hotarat sa pun pe hartie avantajele si dezavantajele plecarii. Eram la varsta la care in mod normal ar fi trebuit sa risc si sa plec fara sa ma gandesc. Ar fi trebuit sa ma atraga spiritul de aventura. Acum ma gandesc ca poate ar fi fost altfel daca plecam ... Dar in acel moment eram ... cap de familie ca sa zic asa ... tatal meu plecase de putin timp in lumea celor drepti, mama tocmai fusese disponibilizata cu datorii la banca, iar fratele meu era boboc de liceu ... astfel ca trezindu-ma la realitate am decis sa raman si sa imi ajut familia. Poate daca as fi plecat as fi putut sa-i ajut mai mult. Sau poate imi pierdeam mintile din cauza binelui pe care il gaseam acolo si uitam de ei ... Acum ceva timp ... in urma unor discutii cu viitorul meu sot ... mi s-a aprins iar beculetul .... si el e captivat de lumea americii .... ne-am facut un plan ... dar acum intervin alte lucruri ... nunta, copil ... inca sunt in dilema ... sincer as incerca acum ca daca mai trec cativa ani ... deja ma pot considera baba 
... merita sa incerc ... macar sa ma conving ca ceea ce am auzit povestindu-se este sau nu adevarat. dar pana una alta mai am cateva treburi de rezolvat p'aci.
Probabil ar fi trebuit sa-ti ia-i inima in dinti atunci si sa pleci, dar de faptul ca poate de bine uitai de ai tai nu este valabil la toti, "cine-i om om ramane".
Dar mai este o chestie cu care ar trebuie a fii deacord, probabil daca placai atunci nu il intalneai pe actualul tau sot. corect?
Cateodata avem impresia ca gandim liberi nui asa destinul se gandeste pentru noi.
asa ca asa ca ar fi trebuit sa fie ca sa-ti intalnesti sotul, acuma aveti ambii unda verde.... ce mai asteptati ca peste 25 ani sa mai scrii aceasi tema pe forum???
