exista tendinta in noi sa exageram...exageram cu multe dar aici vreau sa aduc in discutie atitudinea pozitiva...a exagera cu ea pana la a trece propria granita de putinta de a fi "ai luminii" si dincolo de granita de unde totul devine exterior, o fatarnicie de cat de buni si luminosi suntem, de cat bine ne dorim in lume si ce lumina radiaza in sufletul nostru dar de fapt totul e fals si e la nivel de declaratie ... de vointa de a ajunge la acea stare de fapt...
in realitate se ajunge acolo prin iubire si iubire cere un oarecare sacrificiu de sine ... si de aici incepe diferentierea intre cei care iubesc mult sau putin, mai luminati sau mai putin luminati ... diferenta consta in cat de mult iti poti sacrifica ego-ul si in cate randuri si in ce fel ...
sa stau in mijlocul oamenilor zambind si invocand lumina e bine ... si e o splendoare pt ochi
sa stau in mijlocul oamenilor smerit in sine si evocand iubirea in inima e extraordinar ... dar nu e o splendoare pt ochi