Început de otilia*, Sâm 12 ian 2008 · 149 răspunsuri · 26.207 vizualizări · închis
s_s_s a scris:fuck :)
sper sa observe cu mare bagare de seama moderatorii ce mizerii stau scrise pe aici si cine le posteaza .....nu de alta, da nu e mai mare greseala de offtopic decat jignirile si injuraturile.....sau daca is in limbi straine nu se pune , sa stim si noi, sa le scriem in limbi orientale....facel un forum multilingv?
rosline, crede-ma pe cuvant sunt multe lucruri mai nasoale decat jignirile si injuraturile pe un forum. Prostia este una din ele, de exemplu.Pupincurismul, nesimtirea ,datul cu parerea despre lucruri cu care nu ai nici cea mai mica legatura, necunoasterea propriei limbi...si asa mai departe. :)
Acum explica-ne ce e cu atitudinea asta de "coana leana proletara" adoptata mai sus. Sunt convins ca ai motivele tale... :)
rosline a scris:sper sa observe cu mare bagare de seama moderatorii ce mizerii stau scrise pe aici si cine le posteaza .....nu de alta, da nu e mai mare greseala de offtopic decat jignirile si injuraturile.....sau daca is in limbi straine nu se pune , sa stim si noi, sa le scriem in limbi orientale....facel un forum multilingv?
parca spuneai ca esti ceva gen de pasare ...atunci fa o demonstratie si ia-ti zborul ... puicuto :)
paracioasa mica ce esti :)
.......
Mistretul cu colti de argint
Un print din Levant indragind vanatoarea
prin inima neagra de codru trecea
Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea,
Canta dintr-un flaut de os si zicea:
-Veniti sa vanam in paduri nepatrunse
mistretul cu colti de argint,fioros,
ce zilnic isi schimba in scorburia scunse
copita si blana si ochiul sticlos..
Stapane,ziceau servitorii cu goarne,
mistretul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vanatul cu coarne,
ori vulpile rosii,ori iepurii mici...
Dar printul trecea zambitor inainte
privea printre arbori atent la culori,
lasand in culcus caprioara cuminte
si linxul ce rade cu ochi sclipitori.
Sub fagi el dadea buruiana-ntr-o parte:
Priviti cum se-nvarte facandu-ne semn
mistretul cu colti de argint,nu-i departe:
veniti sa-l lovim cu sageata de lemn!..
Stapane,e apa jucand sub copaci,
zicea servitorul privind-ul istet.
Dar el raspundea intorcandu-se:-Taci...
Si apa sclipea ca un colt de mistret.
Sub ulmi,el zorea risipite alaiuri:
Priviti cum pufneste si scurma stingher,
mistretul cu colti de argint,peste plaiuri:
veniti sa-l lovim cu sageata de fier!...
Stapane,e iarba fosnind sub copaci,
zicea servitorul zambind indraznet.
Dar el raspundea intorcandu-se :-Taci...
Si iarba sticlea ca un colt de mistret.
Sub brazi,el striga,indemnandu-i spre creste:
Priviti unde-si afla odihna si loc
mistretul cu colti de argint,din poveste,
veniti sa-l lovim cu sageata de foc!...
Stapane,e luna lucind pin copaci,
zicea servitorul razand cu dispret.
Dar el raspundea intorcandu-se:-Taci!...
Si luna sclipea ca un colt de mistret.
Dar vai!sub luceferii palizi ai boltii
cum sta in amurg,la izvor aplecat,
veni un mistret urias,si cu coltii
il trase salbatic prin colbul roscat.
Ce fiara ciudata ma umple de sange,
oprind vanatoarea mistretului meu?
Ce pasare neagra sta-n luna si plange?
Ce vesteda frunza ma bate mereu?
Stapane,mistretul cu colti ca argintul,
chiar el te-a cuprins,grohaind,sub copaci
Asculta cum latra copoii gonindu-l...
Dar printul raspunse-ntorcandu-se_-Taci.
Mai bine ia cornul si suna.
Sa suni pana mor,catre cerul senin...
Atunci asfinti dupa creste luna
Si cornul suna,insa foarte putin.
(St.A.Doinas)
:flowers:
Infinitus a scris::flowers:
ai dreptate 
otilia* a scris:ai dreptate :flowers:
Otilia, ia da tu si "Moartea caprioarei" aici. Poate vede Tiriac si la anu` se da batut.
Sa stii ca m-am gandit.
otilia* a scris:.......Mistretul cu colti de argint
Un print din Levant indragind vanatoarea
prin inima neagra de codru trecea
Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea,
Canta dintr-un flaut de os si zicea:
-Veniti sa vanam in paduri nepatrunse
mistretul cu colti de argint,fioros,
ce zilnic isi schimba in scorburia scunse
copita si blana si ochiul sticlos..
Stapane,ziceau servitorii cu goarne,
mistretul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vanatul cu coarne,
ori vulpile rosii,ori iepurii mici...
Dar printul trecea zambitor inainte
privea printre arbori atent la culori,
lasand in culcus caprioara cuminte
si linxul ce rade cu ochi sclipitori.
Sub fagi el dadea buruiana-ntr-o parte:
Priviti cum se-nvarte facandu-ne semn
mistretul cu colti de argint,nu-i departe:
veniti sa-l lovim cu sageata de lemn!..
Stapane,e apa jucand sub copaci,
zicea servitorul privind-ul istet.
Dar el raspundea intorcandu-se:-Taci...
Si apa sclipea ca un colt de mistret.
Sub ulmi,el zorea risipite alaiuri:
Priviti cum pufneste si scurma stingher,
mistretul cu colti de argint,peste plaiuri:
veniti sa-l lovim cu sageata de fier!...
Stapane,e iarba fosnind sub copaci,
zicea servitorul zambind indraznet.
Dar el raspundea intorcandu-se :-Taci...
Si iarba sticlea ca un colt de mistret.
Sub brazi,el striga,indemnandu-i spre creste:
Priviti unde-si afla odihna si loc
mistretul cu colti de argint,din poveste,
veniti sa-l lovim cu sageata de foc!...
Stapane,e luna lucind pin copaci,
zicea servitorul razand cu dispret.
Dar el raspundea intorcandu-se:-Taci!...
Si luna sclipea ca un colt de mistret.
Dar vai!sub luceferii palizi ai boltii
cum sta in amurg,la izvor aplecat,
veni un mistret urias,si cu coltii
il trase salbatic prin colbul roscat.
Ce fiara ciudata ma umple de sange,
oprind vanatoarea mistretului meu?
Ce pasare neagra sta-n luna si plange?
Ce vesteda frunza ma bate mereu?
Stapane,mistretul cu colti ca argintul,
chiar el te-a cuprins,grohaind,sub copaci
Asculta cum latra copoii gonindu-l...
Dar printul raspunse-ntorcandu-se_-Taci.
Mai bine ia cornul si suna.
Sa suni pana mor,catre cerul senin...
Atunci asfinti dupa creste luna
Si cornul suna,insa foarte putin.
(St.A.Doinas)
Daca Otilea ne-a sensibilizat simtul comuniunii cu porcii, echilibram situatia din punct de vedere artistic:
Continuam...pentru cei sensibili...
Moartea caprioarei
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamaant.
Aramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri,focuri
Danseaza salbatice,satanice jocuri.
Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie,rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei,in muntii Carpati.
Setea ma naruie.Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar.Pasesc ca pe-o alta
Planeta,imensa,straina si grea.
Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line,izvoarele.
Cand va scapata soarele,cand va licari luna,
Aici vor veni in sirag sa s-adape
Una cate una caprioarele.
Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa,ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.
Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu,de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.
Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai,cum as vrea sa nu mai vii,sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!
Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile subtiri infioara apa
Cu cercuri luminoase de arama.
Sticlea in ochii umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus,lumina palida ,lunara,
Cernea pe blana-i calda flori stinse de cires.
Vai,cum doream ca pentru intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!
Dar vaile vuira.Cazuta in genunchi
Isi ridicase capul,il clatina spre stele,
Il pravali apoi,starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
Opasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin,cu tipat,ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii
Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi,trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit cand tata
Mi-a suierat cu bucurie:-Avem carne!
Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa,ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda,bolnava si pe moarte.
Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai,fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai,cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.
Ce inima?Mi-i foame!Vreau sa traiesc si-as vrea...
Tu,iarta-ma,fecioara--tu,caprioara mea!
Mi-i somn.Ce nalt ii focul! Si codrul,ce adanc!
Plang.Ce gandeste tata?Mananc si plang.Mananc!
N.Labis
Editat Joi 17 ian 2008