O mica poveste:
Toti suntem vase crapate
Un caraus de apa din India avea doua vase pe care le agata la capetele unui bat si le cara pe umeri. Unul dintre vase avea mai multe crapaturi pe unde curgea incet o parte din continut, in timp ce celalalt vas era perfect si din cauza asta pastra toata apa pana la sfarsitul lungului drum pe jos de la rau pana la casa lui, iar cand ajungeau, vasul spart avea in el doar jumatate din apa.
Timp de doi ani la rand s-a intamplat asta zi de zi. Bineinteles, vasul cel bun era foarte mandru de performantele lui, se credea perfect pentru scopurile pentru care fusese facut. Dar sarmanul vas crapat era foarte rusinat de propria lui imperfectiune si se simtea ingrozitor pentru ca nu putea sa aduca decat jumatate din ceea ce ii revenea lui.
Atunci vasul spart i-a spus stapanului asa:
"Mi-e rusine si vreau sa-ti cer iertare pentru ca, din cauza crapaturilor mele, nu poti sa aduci decat jumatate din continut, iar pe obtii doar jumatate din cat ar trebui."
Acesta i-a raspuns cu intelegere: "Cand ne intoarcem acasa, vreau sa te uiti la toate florile superbe care cresc pe marginea drumului."
Asa a facut vasul. Si, intradevar, a vazut o multime de flori frumoase pe drum, dar oricum ii parea rau pentru ca, pana la urma, in el ramanea tot jumatate din apa care trebuia carata.
Atunci carausul ii spune: "Ai vazut ca florile cresc pe marginea drumului? Totdeauna am stiut de crapaturile tale, dar am vrut sa scot ce-i mai bun din asta. Am semanat seminte de flori de-a lungul drumului pe unde mergi si in fiecare zi tu le-ai udat. Si timp de doi ani eu am putut culege din florile astea ca sa impodobesc altarul Domnului. Daca nu ai fi fost exact asa cum esti, cu toate defectele tale, nu ar fi fost posibil sa creez aceasta frumusete."
Fiecare dintre noi isi are propriile crapaturi... Toti semanam intr-un fel cu acest vas crapat, dar trebuie sa fim constienti ca intotdeauna exista posibilitatea de a profita de aceste "limitari" proprii pentru ca, in loc sa suferim pentru ele, sa reusim sa scoatem din ele ce-i mai bun, iar daca ele exista... sunt acolo cu un scop...