Un copil de 18 ani

Anca.S a scris:

Viata merge mai departe chiar si pt o femeie cu copil... copilul creste si isi vede de viata lui iar mama risca din prea mult sacrificiu sa ramana singura. Mie mi se pare normal sa incerci sa-ti gasesti o pereche, indiferent daca fostul partener e mort sau ai divortat de el. Meseria de mama nu se termina la 18 ani, ci e o indatorire pe care ti-o iei o viata intreaga, cat ar trebui sa astepti? Unii "copii" nu pot accepta recasatorirea parintelui nici cand au 40 de ani...

La 18 ani, aici ar fi pus frumos in fata usii si trimis sa-si gaseasca rostul daca in casa parinteasca nu-i mai convine...

Da , dar daca citesti din nou , zice ca s-a recasatorit cand el avea 12 ani. Nu pot sa cred ca, avand un minor , iti sta capul la astfel de lucruri. Eu una ( nu mi s-a intamplat) nu as suporta alt tata si mi s-ar parea o ignoranta din partea mamei mele daca mi-ar face asa ceva. Nu-i cer sa ma tina pana la 40 de ani, dar nici sa ma uite pur si simplu. Copiii cresc , nu mai sunt draguti cum toti isi inchipuie. Si vad ca multi oameni, atunci cand copilul li se apropie de adolescenta incep sa nu le mai pese ca inainte si sa-si vada de viata lor, ori sa se planga ca nu-i inteleg. Daca nu esti in stare sa te ocupi de un copil nu numai cand are pana la 3 ani si ti se pare o papusa draguta atunci ''meseria'' de parinte nu-i pentru tine.

Si sa-l pui la usa la 18 ani sa se descurce... Nu ti se pare cam exagerat? Eu din asta inteleg ca in momentul acela poti sa si-l abandonezi pentru ca pentru tine nu mai reprezinta o obligatie, nimeni nu te judeca daca-l lasi pe cont propriu , ca deh, asa cred toti ca e normal. O data ce-l ai, esti obligat tot restul vietii tale sa il sprijini si sa ai grija de el.Nu sa-l dai afara din casa cand are varsta majoratului si devine un om dificil.

Cand ai un om cu asemenea probleme nu-l lasi in voia sortii si te prefaci ca esti o adolescenta indragostita. In loc sa fugi dupa barbati mai bine il ajuti si nu incepi cu porcaii gen '' pai daca se poarta asa io il dau afara din casa ''.

In concluzie , daca ti-ai dorit un copil , iti dai si viata pentru binele lui. O data ce-l ai , ai o obligatie si nu dureaza doar 18 ani. Nu sunt de acord ca intr-un caz ca acesta ea sa se recasatoreasca si sa nu-l ajute cu nimic pe baiat. Just a different point of view , i guess

De unde ai tras tu concluzia ca "fuge dupa barbati ca o adolescenta indragostita"? (atentie, dupa barbati, adica mai multi!)

De unde ai tras concluzia ca si-a lasat copilul de izbeliste, in voia sortii? Cand spune foarte clar ca noul ei sot a adoptat copilul si l-a acceptat din toate punctele de vedere, adica au devenit o familie.

Si mai ales, ca acum, cand are probleme copilul, vrea sa-l dea pe usa afara ca sa scape de el? Pui asa din imaginatia ta?

De unde stii tu ca nu a fost in stare sa se ocupe de el?

Lauryse a scris:

Da , dar daca citesti din nou , zice ca s-a recasatorit cand el avea 12 ani. Nu pot sa cred ca, avand un minor , iti sta capul la astfel de lucruri. Eu una ( nu mi s-a intamplat) nu as suporta alt tata si mi s-ar parea o ignoranta din partea mamei mele daca mi-ar face asa ceva. Nu-i cer sa ma tina pana la 40 de ani, dar nici sa ma uite pur si simplu. Copiii cresc , nu mai sunt draguti cum toti isi inchipuie. Si vad ca multi oameni, atunci cand copilul li se apropie de adolescenta incep sa nu le mai pese ca inainte si sa-si vada de viata lor, ori sa se planga ca nu-i inteleg. Daca nu esti in stare sa te ocupi de un copil nu numai cand are pana la 3 ani si ti se pare o papusa draguta atunci ''meseria'' de parinte nu-i pentru tine.

Si sa-l pui la usa la 18 ani sa se descurce... Nu ti se pare cam exagerat? Eu din asta inteleg ca in momentul acela poti sa si-l abandonezi pentru ca pentru tine nu mai reprezinta o obligatie, nimeni nu te judeca daca-l lasi pe cont propriu , ca deh, asa cred toti ca e normal. O data ce-l ai, esti obligat tot restul vietii tale sa il sprijini si sa ai grija de el.Nu sa-l dai afara din casa cand are varsta majoratului si devine un om dificil.

Cand ai un om cu asemenea probleme nu-l lasi in voia sortii si te prefaci ca esti o adolescenta indragostita. In loc sa fugi dupa barbati mai bine il ajuti si nu incepi cu porcaii gen '' pai daca se poarta asa io il dau afara din casa ''.

In concluzie , daca ti-ai dorit un copil , iti dai si viata pentru binele lui. O data ce-l ai , ai o obligatie si nu dureaza doar 18 ani. Nu sunt de acord ca intr-un caz ca acesta ea sa se recasatoreasca si sa nu-l ajute cu nimic pe baiat. Just a different point of view , i guess ;)

In primul rand o mama e si ea un om! nu e numai mama ci si femeie iar faptul ca a nascut nu inseamna ca nu mai are nevoi normale, inclusiv cele naturale intre un barbat si o femeie... asa ca are tot dreptul sa-si implineasca si natura ei de femeie nu numai indatoririle de mama. Si mama mea a divortat si s-a recasatorit, si chiar daca nu pot zice ca mor de dragul tatalui meu vitreg, am acceptat asta pt faptul ca mama avea tot dreptul la o viata normala de familie. Aveam atunci cam 15 ani si nu m-a traumatizat cu nimic faptul ca am avut un tata vitreg m-am comportat civilizat si gata..

In al doilea rand la 18 ani nu mai e un copil! In Germania pe la 16 ani multi au deja o meserie, iar daca nu o ai parintii tot iti arata usa la un moment dat... Nu fac asta pt ca te abandoneaza, ci pt ca e normal sa iti formezi singur un viitor. Nu cred ca e abandon faptul ca isi trimit copiii la munca si le spun sa-si inchirieze un apartament in momentul in care au incheiet scoala. Din moment ce e destul de mare pt a bea si a juca jocuri de noroc, din moment ce e destul de mare pt a nu mai vrea sa invete si daca tot ii "pute" casa parinteasca atunci poate sa-si ia zborul si sa-si gaseasca propriul drum in viata, prin munca! Asa invata omul ca banii nu cresc in copaci, si ca fara scoala tre sa cari pietroaie, asa apreciaza omul gesturile parintilor si tot asa invata ce e aceea independenta. In Romania cunosc femei care la 75 de ani dau din pensie bani pt familiile "copiilor" lor de 50 de ani, care nu sunt in stare sa munceasca, si care toata viata lor au depins de fusta mamei, in schimb si drept multumire cand indivizii se imbata tot mamele sunt cele vinovate pt toate neimplinirile lor

Lauryse a scris:

Cand ai un om cu asemenea probleme nu-l lasi in voia sortii si te prefaci ca esti o adolescenta indragostita.

Ok, sa zicem ca mama divorteaza cand are copilul 12 ani. Ce sa faca acum? Sa mearga sa lucreze 8-10 ore pe zi ca sa ii ofere copilului lucrurile de care are nevoie, dar in schimb mama sa isi vada copilul doar cateva ore seara? Asta nu ar fi o trauma mai mare pentru el? Nu mai bine mama respectiva s-ar recasatori si ar intemeia astfel iarasi o familie? Lauryse, se vede ca tu nu ai copii, altfel nu ai vorbi asa si ai sti de cati bani ai nevoie lunar ca sa intreti unul.

Dingo25 a scris:

Ok, sa zicem ca mama divorteaza cand are copilul 12 ani. Ce sa faca acum? Sa mearga sa lucreze 8-10 ore pe zi ca sa ii ofere copilului lucrurile de care are nevoie, dar in schimb mama sa isi vada copilul doar cateva ore seara?

Exact.

Daca se recasatoreste , copilul intelege ca mama nu tine la el si ca parerea lui nu conteaza.

Casatoria nu e ca mersul la piata , implica eforturi , alergaturi pentru pregatiri , iar casnicia in sine trebuie mentinuta. Daca tu , ca femeie cu copil , incerci sa o iei de la capat cu un alt om ( strain pentru copil), mai mult ii dovedesti copilului ca nu te simti implinita si fericita fara un barbat si ca el nu e destul pentru a te multumi.

Copilul e o minune?

Really? Cand vad numai - ''pai da' mama nu conteaza?'' sau ''daca e un tafnos lasa-l pe strada ca asa merita penru ca nu e cuminte''. Cand se face mare si intra in criza specifica varstei sau se comporta anormal din cauza unor lucruri care-l framanta vad ca atunci nu mai e o minune.

Daca tot se dau mari atatea femei ca ei sunt niste minuni , atunci de ce s-ar mai gandi la un alt partener de viata? De ce s-ar plange cand copilul ar deveni mai dificil? Ca doar nu s-a nascut el dificil si cu gandul sa-i faca aleia viata un cosmar cu jocurile de noroc. Asa distrugi un om.

E usor sa dai din gura si sa critici lumea cand iti spune , de exemplu , ca daca nu esti PREGATIT pentru un copil mai bine ramai fara. Atunci incepe cu ''e un dar de la Dumnezeu''.

Copiii nu raman niste fiinte mici si dragute toata viata. Femeile care isi inchipuie asta si se pun pe facut justificandu-si alegerea cu ce am spus eu mai sunt , devin mame denaturate.

Dupa parerea mea, o data ce o femeie a ales sa aiba copiii , isi dedica restul vietii pentru el. Nu mai este normal sa-si refaca viata daca au ramas fara partener. Daca nu suportati lipsa unui adult langa voi , nu mai faceti copii ca sa-i chinuiti mai incolo. Inca o data : din momentul in care te-ai hotarat sa ai un urmas, tu treci pentru tine insuti pe planul doi. Daca nu faci asta , esti egoist.

Asta este punctul meu de vedere. Nu , n-am probleme in familie. N-am fost abuzata si n-am patit vreodata ceva de genul Doar mi se pare ca legandu-te de un om , altul decat tatal copilului , arati ca nu tii deloc la fiinta aia pe care o numesti copil. Eu una mi-as dedica viata lui. Si nu as sta dupa maritis cand copilul are asemenea probleme.

Poi daca dupa parerea ta dupa ce o femeia face un copil nu mai trebuie sa se preocupe de vreun barbat, te pomenesti ca nici de sotul care a murit nu trebuia sa aiba grija si sa ii acorde timp si atentie, ca deh, a devenit mama si nu mai trebuie sa existe pentru ea altceva decat copilul!?

Eu zic sa lasi gandirea asta egoista, sau sa te maturizezi. Asa cum femeia aia era sotie pentru tatal care a murit al copilului, si mama pentru copil, la fel de bine este sotie pentru noul ei partener de viata, si mama pentru acelasi copil. Poate mai vrea sa faca si alti copii, cine e ala care isi permita sa ii spuna ei cati copii sa faca? si ca daca i-a murit primul sot, gata, acolo s-a sfarsit si viata ei de femeie si orice posibilitate de a mai fi mama din nou?

Lauryse a scris:

Doar mi se pare ca legandu-te de un om , altul decat tatal copilului , arati ca nu tii deloc la fiinta aia pe care o numesti copil. Eu una mi-as dedica viata lui. Si nu as sta dupa maritis cand copilul are asemenea probleme.

Exact, ti se pare. Nu ti-a trecut prin cap ca poate femeia aia gandeste mai matur si mai profund decat tine la nevoile copilului, si a vrut sa aduca si un model masculin in familie, pentru a exista echilibru in viata copilului. Si ca, in acelasi timp, aducand un partener in viata ei isi rezolva si nevoile ei sentimentale si fizice, evitand frustrari si privari inutile, care ar fi facut-o sa devina o acritura de mama si femeie care si-ar fi putut varsa aceste frustrari asupra copilului.

Lauryse, deci tu zici ca mai bine mama isi lasa copilul singur acasa toata ziua decat sa isi refaca familia. Asta e cel mai rau lucru care se poate intampla. Se vede ca tu nu vorbesti in cunostinta de cauza. Cresterea unui copil e deja o slujba full time. Cum iti mai iei alta pe langa asta? Iti zic eu ca e imposibil sa faci ambele.

Eu am un caz asemanator chiar in vecini. Era o pereche care parea perfecta. Un sot, o sotie si o fata de 8 ani. Pana intr-o zi cand sotia a fugit cu unul din Italia si tatal a ramas singur cu fata de 8 ani. Apoi 2 ani de zile tatal si-a sacrificat aproape totul sa aibe grija de fata. A renuntal la slujba lui si si-a luat una part-time ca sa poata sta mai mult langa ea. Se vedea pe el ca era foarte stresat ca stia ca fata crestea si urma sa apara cheltuieli tot mai mari cu ea. Si dupa acesti 2 ani tatal s-a recasatorit si de atunci viata lor a reintrat in normal si totul a fost bine, atat pentru tata, cat si pentru fata. Tu habar nu ai ce greu e atat pentru copil, cat si pentru parinte cand raman doar ei 2. E usor sa zici "Eu nu m-as recasatori niciodata si as sacrifica tot pentru copil". Atunci cel mai probabil o sa ajungi la o dilema: Sa te angajezi si sa nu fi alaturi de copilul tau in cei mai importanti ani ai vietii, sau sa nu te angajezi si sa nu ii poti oferii ce isi doreste.

Lauryse a scris:

Mai fata, ca dupa cum vorbesti, esti o copila inca.. eu am 2 copii si declar ca NU pot fi multumita numai cu ei! Dragostea de mama e una, iar dragostea pt un barbat e alta! Un adult are nevoie de compania altui adult, lucru care nu exclude copiii din ecuatie... Nu e vorba numai de sex, daca la asta te duce gandul... daca ar fi numai sexul s-ar folosi toate vaduvele de vibratoare... e vorba ca ai nevoie de un sprijin, de o discutie intre 2 adulti, de un om care sa te sustina cand nu mai poti... a creste copii nu e asa ca intr-o vacanta, e greu sa fi parinte, si obositor, si stressant, e o slujba 24/24! Si sa-ti mai spun un lucru, un nou nascut e si mai stressant 8) iar un copil pana in 3 ani nu e o papusa, ci te aduce in pragul nebuniei uneori... nu mai idealiza... copiii nu sunt ingerasi la nici o varsta, copiii sunt si ei oameni . Ii iubim, ii ocrotim, pe cat posibil, dar chiar si noi mamele avem nevoi

Daca partenerul nu mai exista (mort, divort, fugit in lume etc) cel ramas in urma, indiferent ca-i barbat sau femeie, are tot dreptul la viata... iar viata unui adult NU se rezuma, sau nu ar trebui sa se rezume la a-si iubi copiii. Copiii nu sunt obiecte de cult, nu-i pui pe un piedestal! Copiii cresc si te lasa in urma! Isi fac propriile familii iar tu ca mama nu te poti agata de copilul devenit adult pt satisfacerea nevoilor tale... Eu si mama suntem foarte unite, dar ne despart mii de km, nu ne vedem cu anii, am la randul meu copii si sunt convinsa ca nu o sa imbatranim in aceeasi casa, si nici nu cred ca ar fi normal...

Problema respectivului din topic, e a lui proprie si personala, nu a mamei si nici a tatalui vitreg (care, inteleg eu, ca l-a acceptat) aceasta problema o poate rezolva extrem de usor, rupandu-se de familie si facandu-si propria viata, in care mama nu mai e personajul central si nici tatal vitreg inamicul public Nr. 1. Nu mai are 12 ani! Iar parintii au facut prostia sa-l trateze cu prea multe menajamente, si sa puna ifosele pe seama tragediei mortii parintelui... i s-a dat prea multa atentie, a fost prea rasfatat si a ajuns sa se considere buricul pamantului...

Crezi ca eu am fost chinuita ca mama s-a recasatorit? Deloc! barbatul ei nu este si nici nu va fi tatal meu, ci sotul mamei mele... il respect ca om si gata, nu tre sa-l iubesc eu... nu trebuie sa-l accept eu, eu imi iubesc mama si acept faptul ca ea il iubeste!

Ceea ce nu intelege Lauryse e ca o femeie nu inceteaza sa fie femeie si sa aiba sentimente si nevoi doar pentru ca a dat nastere unui copil. Si ca viata nu se opreste daca tatal copilului/sotul a plecat sau a murit. Nici asta nu inseamna ca ea trebuie sa inceteze sa fie femeie si sa isi suprime sentimentele. Sunt unele care o fac, si daca se simt impacate cu alegerea lor, si daca alegerea lor este benefica atat pentru ea cat si pentru copil, perfect, asa sa fie. Dar daca femeia aia simte ca ii lipseste ceva, este dreptul ei sa umple golul din viata ei cu ce are nevoie.

Enki a scris:

Nici asta nu inseamna ca ea trebuie sa inceteze sa fie femeie si sa isi suprime sentimentele. Sunt unele care o fac

Si unele care dau vina pe copiii lor zicand ca s-au ''sacrificat''

Mergeam intr-o zi prin oras si am vazut o tipa de vreo 30 ani maxim cum isi smucea fetita de vreo 4 ani mai sa-i rupa mana si-i tipa in gura mare ''Nu te mai suport!!! '' .