Frica de casatorie.

Mai intai cateva clarificari sa nu veniti apoi cu intrebari : eu 26 de ani, jurista, loc de munca stabil si sigur, salariu foarte bun, el 25 de ani, director la o firma de constructii, salariu foarte bun. Timp liber relativ putin dar stim sa ni-l planificam. Locuim impreuna de 6 luni in apartamentul lui proprietate personala, suntem de 3 ani impreuna, ne iubim si e adevarul, nu o iluzie, ne-am certat o singura data (si atunci a fost o discutie mai aprinsa, nu cearta) avem nunta programata anul viitor in iunie.

"Problemele" au aparut de curand, dupa revelion, cand am stabilit ca vom dezbate mai in detaliu problemele legate de nunta. Parca ne e frica sa discutam. Ne intelegem bine locuind impreuna, impartim sarcinile gospodariei, ce mai, e ce mi-am dorit dintotdeauna. In cateva cuvinte: ne e frica de nunta si de viata de dupa. De ce? Nu stim nici noi. Poate e gandul ca vom fi "legati" altfel, poate e o prostie.

Am vrut sa mergem dupa local. Simteam ca vreau sa prelungesc tot mai mult momentul, sa nu gasim prea repede pentru ca ar fi un pas mare. Am simtit si de la el acelasi lucru si mi-a confirmat ca ar fi primul pas urias in aceasta nunta si ii e frica.

De ce ne e frica de viitor? Si nu ma refer doar la noi doi ci si in general, noua, oamenilor, de ce ne e frica sa ne lege o hartie de cineva?

Zuzu_Zuzu a scris:

...de ce ne e frica sa ne lege o hartie de cineva?

pentru că nenorocita aia de hărtie, are prostul obicei de a strica o relatie ?

si totuşi cu puţină

Ravl a scris:

...lucrurile pot intra pe un fagaş normal .

Lucrurile sigur vor intra pe fagas normal. Ceva de genul asta, putin mai atenuat insa, am patit si cand sa ne mutam impreuna Sunt convinsa ca totul se va normaliza, avem maturitate si capul acolo pe umeri incat sa nu lasam o asemenea teama sa ne strice relatia.

Subiectul asta l-am deschis dintr-un cumul de factori: o prietena care s-a maritat anul trecut a patit la fel, chiar mai rau, o luna el a plecat si a locuit la parinti sa se gandeasca daca e bine ceea ce face; o alta prietena care are nunta anul asta deja se cearta cu viitorul sot din cauza stresului ce a pus stapanire pe ea, motivul inconstient fiind frica de casatorie; acum am ajuns eu in faza asta si m-am intrebat de ce patim toti asa.

Zuzu_Zuzu a scris:

.......o alta prietena care are nunta anul asta deja se cearta cu viitorul sot din cauza stresului ce a pus stapanire pe ea, motivul inconstient fiind frica de casatorie; acum am ajuns eu in faza asta si m-am intrebat de ce patim toti asa.

exista un stres pentru ca vrei ca totul sa fie ok, sa te poti distra daca tot faci nunta aia. si noi am fost stresati, ne-am tot ciondanit din motive minore dar ne-a trecut in momentul in care am ajuns la restaurant.

Zuzu_Zuzu a scris:

Lucrurile sigur vor intra pe fagas normal. Ceva de genul asta, putin mai atenuat insa, am patit si cand sa ne mutam impreuna Sunt convinsa ca totul se va normaliza, avem maturitate si capul acolo pe umeri incat sa nu lasam o asemenea teama sa ne strice relatia.

Subiectul asta l-am deschis dintr-un cumul de factori: o prietena care s-a maritat anul trecut a patit la fel, chiar mai rau, o luna el a plecat si a locuit la parinti sa se gandeasca daca e bine ceea ce face; o alta prietena care are nunta anul asta deja se cearta cu viitorul sot din cauza stresului ce a pus stapanire pe ea, motivul inconstient fiind frica de casatorie;

căsnicia presupune renunţarea anumitor tabieturi, hărtia aia are darul de a adormi simţurile , de a-l considera pe cel de lăngă tine partener pe viaţa, etc ... insă realitatea contrazice de multe toate aceste lucruri.

Zuzu_Zuzu a scris:

acum am ajuns eu in faza asta si m-am intrebat de ce patim toti asa.

pentru ca indiferent c

ce pot sa zic ...

inainte sa ma casatoresc... nu stiam ce e aia cearta.

Zuzu_Zuzu a scris:

De ce ne e frica de viitor?

Se pare ca sunteti cu adevarat responsabili pentru viitorul vostru si pentru vietile voastre. Felicitari!

flori de camp a scris:

...dar ne-a trecut in momentul in care am ajuns la restaurant.

Eu as vrea sa-mi treaca mai repede, la starea civila daca se poate :x Sau macar maine :x

Ceva timp m-am framantat gandindu-ma ca aceasta frica poate avea motive ascunse insa mi-a venit inima la loc dupa o discutie cu el.

Gaz pe foc mai pun si colegele care imi spun ca aprecierea e mai mare inainte de casatorie, dupa nu mai spala vasele si nu-i pasa unde isi pune sosetele Ma gandesc insa ca de-asta vom avea 2 ani de locuit impreuna inainte de nunta, sa ne "dresam" reciproc.

Adevarul e ca ceremonia creaza tensiuni, partenerilor le este greu sa cada de acord asupra desfasurarii evenimentelor, important este sa comunicati sa lasati si de la voi, astfel evitati sa va certati inutil.

Zuzu_Zuzu a scris:

Gaz pe foc mai pun si colegele care imi spun ca aprecierea e mai mare inainte de casatorie, dupa nu mai spala vasele si nu-i pasa unde isi pune sosetele Ma gandesc insa ca de-asta vom avea 2 ani de locuit impreuna inainte de nunta, sa ne "dresam" reciproc.

:x

Daca acum le spala si isi pune unde trebuie si sosetele dupa se va comporta la fel.

Aaa....si cum il educi asa il ai :x

Zuzu_Zuzu a scris:

Mai intai cateva clarificari sa nu veniti apoi cu intrebari : eu 26 de ani, jurista, loc de munca stabil si sigur, salariu foarte bun, el 25 de ani, director la o firma de constructii, salariu foarte bun. Timp liber relativ putin dar stim sa ni-l planificam. Locuim impreuna de 6 luni in apartamentul lui proprietate personala, suntem de 3 ani impreuna, ne iubim si e adevarul, nu o iluzie, ne-am certat o singura data (si atunci a fost o discutie mai aprinsa, nu cearta) avem nunta programata anul viitor in iunie.

"Problemele" au aparut de curand, dupa revelion, cand am stabilit ca vom dezbate mai in detaliu problemele legate de nunta. Parca ne e frica sa discutam. Ne intelegem bine locuind impreuna, impartim sarcinile gospodariei, ce mai, e ce mi-am dorit dintotdeauna. In cateva cuvinte: ne e frica de nunta si de viata de dupa. De ce? Nu stim nici noi. Poate e gandul ca vom fi "legati" altfel, poate e o prostie.

Am vrut sa mergem dupa local. Simteam ca vreau sa prelungesc tot mai mult momentul, sa nu gasim prea repede pentru ca ar fi un pas mare. Am simtit si de la el acelasi lucru si mi-a confirmat ca ar fi primul pas urias in aceasta nunta si ii e frica.

De ce ne e frica de viitor? Si nu ma refer doar la noi doi ci si in general, noua, oamenilor, de ce ne e frica sa ne lege o hartie de cineva?

Barbatii sunt mai nehotarati, pentru el nu casatoria il sperie ci mai degraba conceptul. Va considera ca ii vor fi luate toate libertatile si va fi obligat la un alt fel de viata decat cel pe care il duce in prezent. Eu unul am avut acest sentiment si de aceea am evitat sa ma casatoresc, "un fel de frica de necunoscut", va prefera sa amane aceasta discutie pana in punctul maxim. Pot spune ca acest lucru depinde de la om la om, de aceea nu generalizez, ceea ce ai descris mi se potriveste de aceea am intrat in discutie.