Mirada-Dicovici a scris:Tocmai, ca nu a promis nicio eternitate ACUM ci APOI. Chiar el insusi afirma ca imparatia lui e in Cer si nu pe Pamant.
Deci sa-i orbesti pe oameni cu promisiuni inalte "dupa" si sa nu poti oferi ceva concret AICI pe Pamant - este proba evidenta de neputinta. Si macar de ar fi avut demnitatea sa o recunoasca...
Povestea cu Paradisul de DUPA e forma de manipulare exercitata de Biserica.: "Noi avem salvarea, faceti ce spunem sau nu intrati in Rai!"
Invatatura lui Cristos in schimb e alta, el predica Paradisul ca fiind ACUM. Instruieste destul de clar sa nu ne facem griji pentru maine :) Spune "imparatia e in mijlocul vostru". Indica faptul ca Imparatia nu apartine acestei lumi, ca e altundeva dar acest altundeva este intre noi. E vorba de un alt mod de a privi lucrurile, un alt plan al existentei, nu e o locatie distanta.
Accesul in Imparatie nu e la cheremul unei elite de profitori ci e disponibil tuturor. La fel cum pentru a vedea trebuie sa deschidem ochii, tot la fel pentru a intra in aceasta imparatie trebuie sa ne deschidem inimile.
Ca sa ma intelegi mai bine, gandeste-te la un moment in care ai facut ceva la care te pricepeai pentru o alta persoana, si ai facut lucrul respectiv fara a astepta o rasplata, doar din iubire sau daruire, doar pentru ca puteai si vroiai sa slujesti. Cum te-ai simtit in acele momente?
La un moment dat, in liceu, am participat la o actiune de curatarea a unei zone (pe undeva pe langa Slanic Moldova parca) Efectiv am facut munca de gunoier, un maturator de strada n-ar fi fost pus sa se bage prin cotloanele de unde strangeam noi mizeria. Pot spune cu mana pe inima ca a fost unul dintre cele mai fericite momente din viata mea. M-am daruit iar asta a transformat aceasta meserie perceputa ca josnica in ceva sfant.
Iubirea inobileaza orice.
Asta a venit Cristos sa indice. Iubirea. Nu zece mii de legi si ritualuri (la care Bisericile s-au intors in ratacirea lor) ci daruirea pentru cei din jur, slujirea lor cu Iubire.
Mecanismul de functionare e simplu. Sinceritatea absoluta iti permite sa STII ce-ti place sa faci, facand lucrul respectiv in slujba celor din jur, ai un sentiment placut de impacare, satisfactie. Sentimentul asta functioneaza pe post de feedback pozitiv si esti si mai motivat sa faci lucrul respectiv. Asta duce la capatarea unei eficiente, a unei maestrii in domeniul respectiv. Si devii din ce in ce mai bun. Iar un om bun, un om eficient, un maestru in ce face nu va avea probleme in a supravietui, probleme cu ce sa puna pe masa. Munca lui va fi la o calitate prea mare pentru a nu fi apreciata. Daca nu e apreciata de un angajator va fi pierdut in favoarea unui angajator ce o va aprecia.
NeXuS-2008 a scris:Daca omul pacatuieste si nu isi pare rau de pacatele lui este total responsabil de soarta lui, iar rasplata este moartea.
Tu ai facut pacate de dragul pacatelor? Prea putina lume pacatuieste pentru a pacatui.
Majoritatea pica in pacat pentru ca la un moment dat lucrul respectiv parea o idee buna.
Pana si un criminal ca Al Capone vedea ce face el ca un serviciu pentru cei din jur. Le furniza alcoolul pe care astia il vroiau, sau jocurile de noroc sau restul. El se vedea ca pe un salvator a celor din jur, nu ca pe un criminal. In ochii lui nu gresea.
Un grup de preoti aflati in vizita la Maestru discutau pe tema "Care e cel mai mare pacat?" si unul dintre ei il intreaba pe Maestru:
- Tu care crezi ca e cel mai mare?
- A vedea pacatosi in cei din jur e cel mai mare pacat. raspunse Maestru.