ecumenism

ce suma de bani mai ?? ma rog ...

si atunci voi ortodocsii de ce va mai rugati pentru sufletele mortilor, pentru ca in biblie scrie ca intre rai si iad este o prapastie care e imposibil de trecut ...deci daca nu exista o cale de mijloc ...cum ar fi purgatoriul ...ar fi in zadar rugaciunile ...nu ?

vrei sa spui ca ortodocsii nu dau bani pentru parastase , prohoade...etc?

apropo ...la voi cat s-a strans pentru boboteaza?

antiecumenism a scris:

Pai Sfantul ortodox Ignatie Briancianinov zice ca dupa despartirea Bisericii Ortodoxe de cea Catolica in 1054 catolicii nu au mai avut Sfinti,pt ca au acceptat multe erezii ,cea mai mare filioque,sau credinta in purgatoriu,sau indulgentele (ei ziceau ca daca dai o suma de bani Dumnezeu iti iarta pacatele).

Deci zice Sfantul Ignatie in cartea lui "despre inselare" ca Francisc din Asissi ,pe care catolicii il considera un mare "sfant", se afla intr-o stare de inselare a mintii.

Eu nu mă iau nici după ce spune Sf

antiecumenism a scris:

Sa stii ca Sfintii Ortodocsi se roaga pt toata lumea si vor ca toti sa vina la credinta adevarata,ortodoxa si sa se mantuie.

Sunt unii care privesc si vad in asta Iubire, eu unul in schimb vad o irosire a timpului.

Modul in care trebuie privit cel de langa noi nu e de genul "saracul, ratacit pe calea pierzaniei" ci ca pe un frate in lumina. Gestul spiritual cel mai raspandit este impreunarea mainilor. Crestinii il fac atunci cand se roaga, mahomedani il fac, budisti si hinduisti il fac si el transmite un mesaj simplu. Impreuna. Suntem una. Sau cum este explicat gestul la hindusi: Namaste: Ceea ce este divin in mine saluta ceea ce e divin in tine.

Daca noi vedem Lumina in cei de langa noi atunci cand ei nu o vad... sansele sunt mult mai mari sa se intoarca la calea cea dreapta, la Lumina, decat atunci cand spunem "auzi neica... vezi ca esti prin balarii".

antiecumenism a scris:

Deci zice Sfantul Ignatie in cartea lui "despre inselare" ca Francisc din Asissi ,pe care catolicii il considera un mare "sfant", se afla intr-o stare de inselare a mintii.

In ce consta inselarea mintii la Francisc de Assisi? Nu spune Sfantul Ignatie? Oare sa se fi inselat atunci cand a spus "Predicati evanghelia tot timpul si daca e nevoie folositi si cuvinte."

s_s_s a scris:

ce suma de bani mai ?? ma rog ...

si atunci voi ortodocsii de ce va mai rugati pentru sufletele mortilor, pentru ca in biblie scrie ca intre rai si iad este o prapastie care e imposibil de trecut ...deci daca nu exista o cale de mijloc ...cum ar fi purgatoriul ...ar fi in zadar rugaciunile ...nu ?

vrei sa spui ca ortodocsii nu dau bani pentru parastase , prohoade...etc?

apropo ...la voi cat s-a strans pentru boboteaza?

Pai ne rugam pt sufletele lor ca sa scape ,prin mila lui Dumnezeu de iad.Dar noi nu dam bani ca sa ne mantuim ,cum faceau catolicii cu indulgentele.Se dau bani si unii preoti poate chiar cer bani,dar sunt multi preoti si episcopi care au pacate,asa cum am eu ca tot omul.Dar exista si oameni adevarati care nu iau bani,cum ar fi Parintele Teofil de la Manastirea Sambata se Sus,judetul Brasov.Eu m-am spovedit la el 2 ani si nu i-am dat nici un ban,si nici nu mi-a cerut.Oricum eu cand vorbesc de crestinism ma gandesc la Sfinti ,la marii duhovnici care cu adevarat sunt crestini.

antiecumenism a scris:

Oricum eu cand vorbesc de crestinism ma gandesc la Sfinti ,la marii duhovnici care cu adevarat sunt crestini.

Aici e ratacirea ta.... ca nu reusesti a vezi sfintenia din tine.

inca nu am mai auzit asa ceva ...sa ceri bani pentru spovada

pana acu' cativa ani ma spovedeam foarte des (la catolici) ...si nu mi-a cerut nimeni nici un ban ...in orice zona a tarii ...nici macar nu am ausit de asa ceva ...

informeaza-te inainte de a afirma anumite chestii

Cavaleru a scris:

Aici e ratacirea ta.... ca nu reusesti a vezi sfintenia din tine.

Ar fi bine daca as putea sa-mi vad pacatele din mine.Toti Sfintii crestini si-au vazut pacatosenia din ei,si astfel i-a curatat Dumnezeu ,si au ajuns la o mare smerenie,iubire si sfintenie.Zicea un Sfant ca cel care-si vede propriile pacate este mai mare decat cel care invie mortii.

Chiar esti yoghin?

s_s_s a scris:

inca nu am mai auzit asa ceva ...sa ceri bani pentru spovada

pana acu' cativa ani ma spovedeam foarte des (la catolici) ...si nu mi-a cerut nimeni nici un ban ...in orice zona a tarii ...nici macar nu am ausit de asa ceva ...

informeaza-te inainte de a afirma anumite chestii

Nu neaparat ca ar cere bani,dar asa s-au obisnuit ortodocsii sa-i lase preotului ceva bani cand da un pomelnic,sau chiar la spovedanie.Oricum nu vreau sa discut despre maruntisuri din acestea ci despre adevaratul crestinism al Sfintilor,al marilor duhovnici

antiecumenism a scris:

Ar fi bine daca as putea sa-mi vad pacatele din mine.Toti Sfintii crestini si-au vazut pacatosenia din ei,si astfel i-a curatat Dumnezeu ,si au ajuns la o mare smerenie,iubire si sfintenie.Zicea un Sfant ca cel care-si vede propriile pacate este mai mare decat cel care invie mortii.

Chiar esti yoghin?

Nu sunt yoghin.

Iar un sfant, cel putin in ochii mei, e persoana care acorda atentie la Lumina din el si din ceilalti. Cineva care are suficient de multa umilinta incat sa nu se vada deasupra "pacatosilor" si care ii impinge pe acestia de jos in sus. Cel ce arata celor din jur culmile Iubirii la care pot ajunge nu cel ce le arata abisul pacatelor.

Cavaleru a scris:

Nu sunt yoghin.

Iar un sfant, cel putin in ochii mei, e persoana care acorda atentie la Lumina din el si din ceilalti. Cineva care are suficient de multa umilinta incat sa nu se vada deasupra "pacatosilor" si care ii impinge pe acestia de jos in sus. Cel ce arata celor din jur culmile Iubirii la care pot ajunge nu cel ce le arata abisul pacatelor.

Orice Sfant a fost intai un ,cu pacate mai multe sau mai putine,si nu a devenit Sfant peste noapte pt ca si-a zis hai sa-mi vad lumina din mine;ci si-a vazut mai intai pacatele din el,intunecimea sufletului,si apoi prin post,rugaciune si harul lui Dumnezeu a ajuns sa vada lumina necreata a lui Dumnezeu care i-a luminat sufletul.Si dupa aceea un Sfant ii ajuta si pe ceilalti sa-si vada pacatele si sa se curete de ele prin harul lui Dumnezeu. Iti recomand o carte http://www.crestinortodox.ro/DESPRE_INSELARE-c155-new.html

Despre inselare

Sfantul Ignatie Briancianinov

A cazut in inselare mintea ta: a gustat din fructul oprit de Dumnezeu. Fructul a parut minunat privirii iscoditoare si nesocotite; minunat a parut el celui nestiutor, neincercat si lesne crezator; sfatul cel cu gand rau, sfatul viclean indemnand la gustare; gustarea fructului a adus moartea asupra celui ce a gustat. Amaraciunea mancarii otravite fierbe, inca, pe buzele tale; launtrul tau se sfasie din pricina otravii care lucreaza in el. Tulburarea, nedumerirea, intunecarea, necredinta cuprind sufletul tau. Istovit, ravasit de pacat, te uiti "indarat", dupa ce, mai inainte, erai "indreptat spre Imparatia lui Dumnezeu" (Lc. IX, 62; Plansul I).

Episcopul IGNATIE (Briancianinov)

Sfantul Ignatie are in cartea lui un capitol intitulat:"Vederea pacatului propriu"

Va veni acel timp infricosat, va sosi acel ceas plin de groaza in care toate pacatele mele vor sta dezgolite in fata lui Dumnezeu Judecatorul, in fata ingerilor Lui, in fata intregii omeniri. Presimtind starea sufletului meu in aceste clipe cutremuratoare, ma umplu de spaima. Sub inraurirea presimtirii vii si puternice ma grabesc cu frica sa ma adancesc in cercetarea de sine, ma grabesc sa caut in cartea constiintei mele gresalele insemnate si savarsite cu lucrul, cu cuvantul, cu gandul.

Cartile necitite de multa vreme, care zac de timp indelungat prin dulapuri, sunt macinate de carii. Cel ce ia o astfel de carte intampina o mare greutate in citirea ei. Fiind necercetata de multa vreme, nu s-a putut deschide decat cu anevoie. Asa este si constiinta mea - deschizand-o, nu aflu multumirea asteptata. Numai pacatele mari se cunosc destul de lamurit; insemnarile marunte, care sunt foarte multe la numar, aproape ca s-au sters, ba nici nu mai poti pricepe acum ce au inchipuit ele.

Numai Dumnezeu, Unul Dumnezeu, poate sa intoarca insemnarile galbejite si sa le dea claritate si astfel sa-1 izbaveasca pe om de constiinta vicleana (Evrei 10, 22). Singur Dumnezeu poate sa-i dea omului darul de a-si vedea pacatele si pacatul, caderea lui in care se afla radacina, samanta, gandurile, samburele, manunchiul tuturor gresalelor omenesti. Chemand in ajutor mila si puterea lui Dumnezeu, chemandu-le in ajutor prin cea mai calda rugaciune, unita cu post bine chibzuit, unita cu lacrimile si plansul inimii, deschid din nou cartea constiintei, din nou cercetez cu luare aminte cantitatea si calitatea pacatelor mele, cercetez ca sa vad la ce au dat nastere gresalele facute de mine.

Vad ca, "faradelegile mele covarsesc capul meu si ca o povara grea apasa peste mine. Inmultitu-s-au mai mult decat parul capului meu" (Psalmul 37, 5; 39, 13). Care este urmarea unei a emenea stari de pacatosenie? "Ajunsu-m-au aradelegile mele de nu mai pot sa vad; inima ea m-a parasit" (Psalmul 39, 13).

Urmarile unei vieti pacatoase sunt: orbirea mintii, inasprirea, nesimtirea inimii. Mintea unui pacatos invederat nu vede nici binele, nici raul; inima lui isi pierde puterea de a simti cele duhovnicesti.

Prin faptul ca-mi recunosc pacatele, ma caiesc de ele, le marturisesc la preot si-mi pare rau ca le-am savarsit, rastorn toata multimea lor nenumarata in adancul milostivirii lui Dumnezeu.

Pentru ca pe viitor sa ma pazeasca de pacat, voi cerceta cu luare aminte, insingurandu-ma in mine insumi, cum lucreaza pacatul impotriva mea, cum se apropie de mine si ce-mi spune.

El se apropie de mine ca un hot; fata lui este acoperita; "cuvintele lui sunt mai alunecoase ca untdelemnul" (Psalmul 54, 22); imi vorbeste minciuni, imi propune faradelegi, otrava este in gura lui; limba lui este un ac purtator de moarte.

"Indulceste-te! sopteste el incet si lingusitor. Pentru ce iti este oprita placerea? Indulceste-te, ce pacat gasesti aici?" si raufacatorul propune calcarea poruncilor Domnului Celui Atotsfant.

N-ar fi trebuit sa dau nici cea mai mica atentie cuvintelor lui; stiu doar ca el e un fur si un ucigas. Dar nu tiu ce neputinta neinteleasa, o neputinta a vointei, ma biruie. Caci iau aminte la vorbele pacatului, la fructul oprit. In zadar constiinta imi aminteste ca gustarea din acest rod este totodata si gustarea mortii.

Pacatul lucreaza in mine prin gandul pacactos prin simtirea inimii si prin simtirea tru ului, lucreaza prin simtirile trupesti, lucreaza prin inchipuire.

La ce incheiere ma aduce o asemenea privire aruncata asupra mea? La concluzia ca in mine, in toata fiinta mea, traieste o vatamare patatoasa, care consimte si ajuta pacatului ce napadeste asupra mea, din afara. Eu sunt asemenea omului legat si infierat cu grele lanturi. Oricine, numai daca ii va fi ingaduit, il inhata pe legat, il duce unde vrea, pentru ca legatul, fiind legat cu lanturi, nu are putinta sa opuna nici o rezistenta.

Patruns-a odinioara pacatul in inaltul Rai. Acolo el le-a propus stramosilor mei sa guste din fructul oprit. Acolo i-a inselat, acolo i-a lovit pe cei inselati, cu moarte vesnica. El imi face si mie, - urmasului lor - neincetat aceeasi propunere; el se sileste neincetat sa ma insele si sa ma prinda si pe mine, urmasul lor.

Indata dupa savarsirea pacatului, Adam si Eva au fost izgoniti din Rai si surghiuniti in tara scarbelor (Facere 3, 23 - 24). Eu m-am nascut in aceasta tara a plansului si a nevoilor! Dar aceasta nu ma indreptateste, caci Raiul imi este adus aici de catre Rascumparatorul, imi este sadit in inima mea. Nu am alungat Raiul din inima mea prin pacat. Acum acolo este un amestec de bine si rau, acolo este o cumplita lupta intre bine si rau, este o ciocnire a nenumaratelor patimi, acolo este chinul care e o pregustare a vesnicelor chinuri din iad.

Vad in mine o dovada ca sunt fiul lui Adam; pastrez inclinarea spre rau; ma unesc cu propunerile inselatorului, desi stiu cu siguranta ca mi se propune inselarea, ca mi se pregateste uciderea.

Degeaba as incepe sa-i invinuiesc pe stramosi pentru pacatul ce mi 1-au transmis, caci eu sunt eliberat din robia pacatului de catre Rascumparatorul meu, si, de aici inainte, cad in pacate nu de sila, ci de buna voie.

Stramosii au savarsit o data, in Rai, calcarea unei singure porunci dumnezeiesti, iar eu aflandu-ma in sanul Bisericii lui Hristos calc neincetat toate poruncile divine ale lui Hristos, Dumnezeul si Mantuitorul meu.

Uneori sufletul mi se tulbura de manie si de trea de minte a raului! In inchipuirea mea sclipeste pumnalul deasupra capului vrajmasului si inima-mi se imbata de razbunarea satisfacuta, savarsita cu imaginatia. Alteori mi se infatiseaza niste gramezi risipite de aur. In urma lor se deseneaza palate marete, gradini, toate obiectele de lux, placerile, mandriile care se dobandesc prin aur si pentru care omul iubitor de pacat se inchina acestui idol, ce nu este decat un mijloc de infaptuire a tuturor dorintelor putrede. Cateodata sunt amagit de cinste si putere. Sunt atras, ma ocup cu visurile care ma pun la conducerea oamenilor si tarilor, care ma fac sa le procur lor lucruri pieritoare, iar mie o slava pieritoare. Altadata, pare chiar in chip vadit, imi stau in fata mea mese cu mancaruri placut mirositoare, din care se ridica aburii! Ma indulcesc intr-un chip caraghios si dureros in acelasi timp, de inselarile ce se infatiseaza inaintea mea. Adeseori ma vad pe neasteptate drept, sau mai bine zis inima mi se fatarniceste, se sileste sa-si insuseasca dreptatea, se linguseste pe sine, se ingrijeste de laude omenesti, ca si cum ar vrea sa si le atraga spre sine!

Patimile se cearta intre ele spunand una alteia ca eu sunt al lor, ma trec neincetat din mana in mana, ma intarata, ma nelinistesc. Peste mintea mea este trasa o perdea de nepatrunsa intunecime; pe inima se afla trantita o mare si grea piatra de nesimtire.

Oare mintea isi va veni in fire? Va voi oare sa-si indrepte pasii spre bine? Ii sta impotriva inima, deprinsa cu placerile pacatoase, i se impotriveste trupul meu, care si-a dobandit dorinte dobitocesti. S-a pierdut pana si intelegerea ca trupul meu, (ca unul ce este facut pentru ve,snicie ,si este capabil de dorinte ,si mi,scari dumnezeiesti), nu mai intelege ca nazuintele cele asemanatoare celor dobitocesti nu sunt decat neputinta lui, introduse intr-insul prin cadere.

Diferitele parti care alcatuiesc fiinta mea mintea, inima si trupul - sunt ciopartite, dezbinate, lucreaza in dezacord, se impotrivesc una alteia; numai atunci lucreaza in inteŹlegere cand lucreaza pentru pacat, potrivnic lui Dumnezeu.

Aceasta este starea mea! Ea este moartea sufletului in timpul vietii trupului. Dar eu sunt multumit cu starea mea! Multumit nu din cauza smereniei ci din pricina orbirii mele, din pricina impietririi mele. Sufletul nu-si simte moartea, asa cum n-o simte nici trupul cand este despartit prin moarte de suflet.

Daca eu as fi simtit moartea mea, as fi petrecut intr-o necurmata pocainta! Daca eu as fi simtit moartea mea, m-as fi ingrijit de inviere!

Eu sunt in intregime ocupat cu grijile lumii si prea putin ma ingrijesc de nevoile mele sufletesti. Osandesc cu asprime cele mai mici greseli savarsite de aproapele meu, pe cata vreme eu, care sunt plin de pacate, orbit de ele, prefacut in stalp de sare asemenea femeii lui Lot, nu sunt in stare sa fac nici un fel de miscare duhovniceasca

N-am pasit pe urmele pocaintei, pentru ca inca nu vad pacatul meu. Si nu-mi vad pacatul fiindca mai lucrez inca in folosul pacatului. Caci cel ce se indulceste de pacat nu-si poate vedea pacatul, precum nu-1 poate vedea nici cel ce-si ingaduie sa guste din el macar numai cu gandul si cu consimtirea inimii.

Numai acela poate sa- i vada pacatul care, s-a lepadat cu o hotarare libera de orice prieteŹnie cu pacatul, care sta ca un strajer treaz, la poarta casei sale, cu sabia in mana, cu cuvantul lui Dumnezeu; care respinge si taie cu aceasta sabie pacatul, in orice infatisare s-ar apropia el.

Cine va savarsi aceasta mare lucrare, cine va declara razboi pacatului, smulgand cu sila pacatul din mintea, inima si trupul lui, aceluia ii da Dumnezeu un mare dar: "vederea pacatului sau".

Fericit este sufletul care si-a vazut pacatul cuibarit in sanul sau!

Fericit este sufletul care a vazut in sine caderea stramosilor, vechimea vechiului Adam!

O asemenea vedere a pacatului sau este vederea duhovniceasca, este vederea mintii, vindecata de orbire prin darul dumnezeiesc. Sfanta Biserica de Rasarit invata sa cerem de la Dumnezeu vederea pacatului nostru prin post , rugaciune si ingenunchere.

antiecumenism a scris:

Iti recomand o carte http://www.crestinortodox.ro/DESPRE_INSELARE-c155-new.html

Despre inselare

Sfantul Ignatie Briancianinov

Multumesc pentru recomandare dar am ales sa nu ma mai concentrez pe intuneric. Daca tu crezi ca pe tine te ajuta n-ai decat sa citesti despre asa ceva. Eu unul ma ghidez dupa cugetarea "Devenim ceea ce gandim" si prefer sa-mi concentrez atentia pe Lumina, pe Frumos, pe Iubire.

Poate ca sunt un mare pacatos... dar incerc sa devin mai bun privind spre destinatie nu spre mocirla din care incerc sa ies.

Asta e alegerea mea.