Lumea s-a schimbat enorm fata de cand eram copil prin anii '80-'90, pe atunci totul era o evolutie exterioara oarecum lineara si predictibila, se mergea de la Omul Cavernelor si Tarzan sau Robinson Crusoe si pana la marile imperii galactice, totul era o prelungire a trecutului spre viitor, o prelungire a civilizatiei si oranduirii sociale din secolele anterioare spre stele.
Astazi nu mai regasesc aproape nimic din lumea si predictile de atunci pana si filmele SF imi par expirate.
Astazi traim intr-o lume individualista care coboara tot mai mult in mediul virtual.
Astazi NASA inca minteste umanitatea cum ca peste cateva decenii vom ajunge pe Luna si pe marte apoi pe la sfarsit de secol 21 vom porni spre stele sau chiar mai curand.
Mie imi par vorbe in vant atata vreme cat tehnologia actuala tinde sa creeze individul-zeu, individul-societate si nu o societate de indivizi.
Plonjarea definitiva in virtualitate ne va face in curand indestructibili, vom putea sa umplem universul cu avatarii nostri virtuali digitalizati calatori pe raze de lumina, sa trimitem anterior microroboti ieftini la viteze mari spre alte sisteme planetare pt. a crea acolo baze de receptie-duplicare a avatarilor nostri.
Noi oamenii vom deveni acei zei din proprile noastre mitologii, acele spirite atemporale ale pietrelor izvoarelor si oricaror locuri, stanci, s.a.m.d si vom crea in lumile exterioare noi specii de fiinte organice...