Sikaryan a scris:Ce ar fi ca sa ti-l imaginezi pe Dumnezeu ca pe un fel de copac ...la modul imaginar ... in care noi oamenii suntem doar niste frunze care indeplinesc o functie clara ptr acest copac numit Dumnezeu ....tot asa cum fiecare frunza are rolul ei in pom.
Deci toti oamenii il avem pe Dumnezeu in noi asa cum fiecare frunza are ceva din copac in ea !
Si nu are, oare, fiecare frunza ceva din copac?
Sikaryan, si daca...
... frunzele ar deveni pentru cateva clipe constiente? atat de constiente incat sa se intrebe ce rol au pe pamant?
Nu s-ar intreba, oare, toamna, vazand ca unele dintre ele cad si dispar, uscandu-se, unde se duc? Daca se mai intorc vreodata in pom?
Neintelegand notiunea de copac, nu vor putea face decat supozitii ireale, neveridice, copilaresti, dogmatice...
Ti se pare cunoscuta enumerarea?
Si tot asa cum noi avem copii PE CARE II INVATAM TOT CE AM PRIMIT DE LA CEI DE DINAINTEA NOASTRA PLUS CEEA CE AM GASIT SI NOI, tot asa, primavara, noile frunze hranesc copacul, il cresc, il formeaza, il inalta, il face sa infloreasca, sa aiba fructe, sa se inmulteasca...
Dupa care mor, lasand alte frunze, noi si viguroase sa o ia de la capat.
Si uite asa, in padure, sunt pomi uriasi si pomi pitici...
O intrebare retorica: oare copacul a... creat frunzele?
Fr0z3nasic3 a scris:@ellla
Ei da, am trăit s-o văd şi pe asta.
Nu