Daca te poti vindeca, nu o poti spune inca de pe acum, cand durerea este inca vie...poate doar dupa un anumit numar e ani si alte experiente...
Te pot ajuta cel mult cu cateva cuvinte bune...din pacate, cu totii suntem singuri pe lume si, oricati prieteni am avea, durerea ne-o traim singuri, ca si fericirea... Poate nu suna foarte incurajator dar pe de alta parte, asta ne face mai puternici...secretul e doar sa nu renuntam niciodata la speranta, oricat ar fi de greu. Parerea mea e ca nici o situatie in viata nu e fara iesire, intotdeauna exista o solutie. Care nu e in nici un caz sinuciderea, care inseamna lasitate si abandonarea luptei, acceptarea ideii ca viata e mai puternica decat tine.
Cred ca poti sa te vindeci si singur, un altul nu stiu cat de bine poate sa-ti faca ordine in idei. Oricum nu te poate cunoaste mai bine decat tine-m-am ferit sa ajung la asta, ca la o solutie extrema, pentru ca asta ar insemna ca accept ca sunt slaba si nu pot face nimic sa ies singura din mine... Poate nu gandesc bine, dar forta trebuie cautata in interiorul tau. Eu asa gandesc. ;)
Nu iti spun sa mai incerci sa te impaci cu ea, pentru ca nu stiu care e situatia, si nu e bine sa-ti faci sperante nerealiste. Pentru ca doare. Dar eu cand trec printr-o despartire, sterg totul cu buretele si o iau de la capat. Schimb tot ce se poate schimba, il evit pe cat pot, ma afund in munca si ma apuc de lucruri noi (citit o carte, un nou sport, orice m-ar putea face sa-mi deschid orizonturile si sa privesc in alta irectie si de pe alta pozitie...). Numai fugind de mine si de cine am fost alaturi de el, in singuratate, ma regasesc. Iar dupa un timp, mai lung sau mai scurt, pot privi in urma cu o oarecare detasare, fara sa ma enervez sau sa ma doara... E relativ, ca doar si eu sunt om... Dar stiu sigur ca ajuta! :)
Maat a scris:Timpul este cel mai bun medicament pentru vindecarea ranilor din suflet . Ai rabdare si vei vedea ca intr-o zi vei rade de tot ce traiesti acum . Fiecare lucru are un sfarsit si la fel si dragostea cateodata moare si atunci este bine sa te regenerezi si sa cauti in alta parte un alt inceput .
P.S: nu cred ca poti ajunge vreodata sa razi privind la durerea din urma. Eu nu am reusit... :D
