sa mai sper la el?

Te inteleg, pe de o parte, ca poate te-ai speriat de cererea in casatorie la care nu te asteptai...si mie mi s-a intamplat sa ma tem atunci cand cineva a vrut sa se apropie mai mult de mine, sa faca relatia mai serioasa. Dar pe de alta parte mi se pare un pic interesant ca dupa 2 ani nu te-ai hotarat inca...si ma duce cu gandul la faptul ca poate ai "dus" relatia din inertie si nu tii foarte mult la el...ceea ce explica si nehotararea ta-pentru ca nu ti-ai pus problema pana acum ca ar putea fi mai mult, erai multumita asa.

La mine a venit prea brusc si prea repede tentativa lui si am luat-o la fuga, desi parea un tip de calitate, din asta "de familie", manierat...mai tarziu s-a dovedit ca de fapt tocmai iesise dintr-o relatie de trei ani iar eu eram...pansamentul! :P Bineinteles ca daca a vazut ca eu nu ii cad la picioare la primul pocnet din degete, s-a repezit sa se impace cu fosta, and they all lived happily ever after... :P Ca sa nu mai zic ca a avut un comportament deplorabil, care mi-a intors la 180 de grade impresia initiala buna...

Eu zic sa mergi mai departe, desi pare greu la inceput. E ceva de orgoliu, desi nu iti dai seama te deranjeaza ca nu mai e la picioarele tale. Doar ca e clar ca daca nu ai asteptat cu sufletul la gura cererea in casatorie si nu ai tzipat un "daaaaa" care sa scoale si mortii din somn, he's not the one. Nu pentru tine. Nu are sens sa mai stai sa te intrebi "de ce" sau "ce ar fi daca", mai ales judecand dupa faptul ca imediat s-a repezit sa ia la f***t tot ce mergea pe strada si purta fusta! :) Asta denota clar calitatea lui indoielnica, cel putin din punctul meu de vedere e de neiertat. Daca iubesti e cineva nu iti trece daca te **** cu altii/altele si un astfel de gen de comportament de "pedepsire" a celuilalt e de gradinita... :)

Asa ca, draga mea, intoarce-te pe calcaie si ia-o din loc in directie opusa, iar pe viitor incearca sa iti dai seama in cat mai scurt timp daca tii/nu la omul de langa tine, iar daca nu, termin-o inainte sa devina mai complicat... Eu asta am invatat pana acum, si a fost una dintre cele mai utile lectii de viata: daca vezi ca nu merge, nu o mai tarai, o termini. Pentru ca nu are sens...

Malkia a scris:

Te inteleg, pe de o parte, ca poate te-ai speriat de cererea in casatorie la care nu te asteptai...si mie mi s-a intamplat sa ma tem atunci cand cineva a vrut sa se apropie mai mult de mine, sa faca relatia mai serioasa. Dar pe de alta parte mi se pare un pic interesant ca dupa 2 ani nu te-ai hotarat inca...si ma duce cu gandul la faptul ca poate ai "dus" relatia din inertie si nu tii foarte mult la el...ceea ce explica si nehotararea ta-pentru ca nu ti-ai pus problema pana acum ca ar putea fi mai mult, erai multumita asa.

La mine a venit prea brusc si prea repede tentativa lui si am luat-o la fuga, desi parea un tip de calitate, din asta "de familie", manierat...mai tarziu s-a dovedit ca de fapt tocmai iesise dintr-o relatie de trei ani iar eu eram...pansamentul! :P Bineinteles ca daca a vazut ca eu nu ii cad la picioare la primul pocnet din degete, s-a repezit sa se impace cu fosta, and they all lived happily ever after... :P Ca sa nu mai zic ca a avut un comportament deplorabil, care mi-a intors la 180 de grade impresia initiala buna...

Eu zic sa mergi mai departe, desi pare greu la inceput. E ceva de orgoliu, desi nu iti dai seama te deranjeaza ca nu mai e la picioarele tale. Doar ca e clar ca daca nu ai asteptat cu sufletul la gura cererea in casatorie si nu ai tzipat un "daaaaa" care sa scoale si mortii din somn, he's not the one. Nu pentru tine. Nu are sens sa mai stai sa te intrebi "de ce" sau "ce ar fi daca", mai ales judecand dupa faptul ca imediat s-a repezit sa ia la f***t tot ce mergea pe strada si purta fusta! :) Asta denota clar calitatea lui indoielnica, cel putin din punctul meu de vedere e de neiertat. Daca iubesti e cineva nu iti trece daca te **** cu altii/altele si un astfel de gen de comportament de "pedepsire" a celuilalt e de gradinita... :)

Asa ca, draga mea, intoarce-te pe calcaie si ia-o din loc in directie opusa, iar pe viitor incearca sa iti dai seama in cat mai scurt timp daca tii/nu la omul de langa tine, iar daca nu, termin-o inainte sa devina mai complicat... Eu asta am invatat pana acum, si a fost una dintre cele mai utile lectii de viata: daca vezi ca nu merge, nu o mai tarai, o termini. Pentru ca nu are sens...

Dap...cam complicat, eu am asteptat mult asta, adica cererea lui si aduceam de multe ori vorba despre asta, la inceput zicea ca nu vrea sa ne grabim si ma intrebam: oare sunt ceva trecator, oare cauta ceva mai bun. In vara, prin iunie ne-am mai despartit, atunci el se mai intalnise cu cateva fete de pe internet, am aflat, i-m cerut explicatii si a zis ca vrea sa cunoasca lume, ce lume vroia sa cunoasca? una formata din femei, de atunci am avut impresia ca el cauta altceva, ceva mai bun, mi-a rupt sufletul si totusi ne-am impacat. Dupa o perioada am decis sa ne mutam impreuna, era asa de nesigur, zicea ca poate nu ne descurcam cu banii, tot amana sa ne mutam numai noi doi. Am locuit la el, impreuna cu familia lui, lucru care a schimbat mult relatia dintre noi, asa am simtit eu. Ma simtem in plus, ii ziceam asta, dar nu prea ma intelege, ne certam mereu. Atunci am inceput sa fiu nesigura in ceea ce ne priveste, ma intrebam daca oare il mai iubesc asa de mult?...fara sa imi dau seama am devenit mai rece cu el, ne certam mereu, am decis sa ma mut de la el...sa imi revin putin. Atunci el a simtit ca ma pierde si a inceput sa imi zica faptul ca vrea sa ne casatorim, vroiam si eu, dar m-am intrebat: de ce numai acum cand eu sunt mai rece cu el, el isi doreste asa de mult sa ne casatorim? Nu aveam cu cine sa vorbesc, el are o familie, eu...eu nu prea am pe nimeni...am decis sa ma mut de la el, am riscat, desi vroiam ca aceasta pauza sa rezolve problema, sa ma ajute sa iau o decizie corecta...uite ca acum sufar mult:(

Enki a scris:

Mimikela, eu zic ca mai poti spera, cel putin ca inca simte ceva pentru tine. Am impresia ca el a tot cautat sa iasa cu alte fete tocmai pentru a pune presiune asupra ta ca sa te hotarasti, nu cred ca un om care acum doua luni era gata sa se casatoreasca cu tine, acum gata brusc s-a razgandit si are pe altcineva, mai ales ca spui ca va stiti de multisor si ati si locuit impreuna. Ai gresit nasol de tot fata de el, cum spunea si Fluturel, l-ai dezamagit, ai mai si fugit de el, si acum mai si iesi cu altul! Primul lucru daca il vrei inapoi: scapa de noul prieten. Al doilea... nici nu stiu ce ai putea face mai departe... daca tu ai zis ca vrei sa "iti pui ordine in ganduri" te asigur ca el a perceput-o ca pe un refuz si ca pe o hotarare de despartire. Nu stiu cum ai putea sa il convingi ca nu a fost decat o "perioada de gandire" si nu o despartire. Foarte nasol. Te durea capul daca stateai sa iti pui ordine in ganduri la el acasa?

De iubit cred ca te mai iubeste, si asta e motivul pentru care ati putea fi din nou impreuna. Tu il cunosti, si stii cum il poti convinge. Eu zic sa nu renunti.

Of...nu vreau sa renunt...voi lupta, il voi mai cauta , asa mai rar...iar cu privire la faptul ca de ce nu am stat la el acasa sa ma gandesc??? ma simteam presata, mama lui ma intreba ce se intampla, nu stiam ce sa mai fac...regret, dar poate...nu se stie, oricum il iubesc, asta stiu...

lupini a scris:

Am citit că : aţi stat doi ani

Eu vreau sa te intreb mimikela:

Tu il iubesti sau e vorba doar de orgoliu?

Ai scris ca vei lupta... Pentru ce??????

Iti imaginezi o viata alaturi de el??

Nu cumva ti-e teama de ceva nou si crezi ca cu el e cel mai bine?

Cred ca astea ar trebui sa le clarifici, pentru tine.

amiglobe a scris:

Eu vreau sa te intreb mimikela:

Tu il iubesti sau e vorba doar de orgoliu?

Ai scris ca vei lupta... Pentru ce??????

Iti imaginezi o viata alaturi de el??

Nu cumva ti-e teama de ceva nou si crezi ca cu el e cel mai bine?

Cred ca astea ar trebui sa le clarifici, pentru tine.

Citeste cu atentie intrebarile lui amiglobe si sa stii ca merita sa te gandesti foarte bine la fiecare in parte. Practic, el a spus punctele principale pe care le gandeam si eu si le-am exprimat mai mult sau mai putin bine mai sus. :P

Eu nu cred ca merita sa continui relatia, repet. Incep tot mai tare sa cred ca a fost un razboi al orgoliilor, si fii convinsa ca daca despre asta a fost vorba, asa va si continua.

Am fost intr-o situatie asemanatoare cu tine si aveam un fals sentiment de iubire. Credeam ca voi lupta, ca voi sparge barierele de toate felurile, ca voi invarti lumea. Timp in care el nu dadea doi bani si nu se gandea nici pe jumatate la relatia noastra cum ma gandeam eu. A durat mult sa ma trezesc, desi ma dadeam cu capul in continuu, dar din momentul cand am hotarat sa o inchei definitiv, si eu m-am mirat cat de repede mi-a "trecut", cum a pierit orice urma de ce fusese inainte, fara regrete sau resentimente, fara sa imi amintesc mult timp dupa aceea. Era de fapt ambitia mea (stupida, zic acum, cu alti ochi si alt suflet), de a-l pastra, de a-l schimba eu cum nu au reusit toate cele de dinaintea mea...

Asta e cea mai mare prostie pe care o poate face o femeie - sa incerce sa schimbe fundamental barbatul de langa ea. Daca nu e din start cum iti doresti, nu se schimba! Poate doar unele chestii mici care te deranjeaza la el se pot remedia; per total, ramane acelasi. Ma rog, poate doar o dragoste foarte mare, gen Tristan si Isolda, Romeo si Julieta, poate schimba un om...(cui nu stie despre ce vorbesc ii recomand "Quo vadis"...). Doar ca nu am prea vazut asemenea dragoste cu aplicabilitate in viata de zi cu zi...sorry, e doar spiritul meu pragmatic! :)

Give up, oricat de greu pare, calca-ti pe suflet si pe tine si nu mai avea ambitiii aiurea gen "o sa lupt cu o lume intreaga pentru el"... Pentru ca, recunoaste, chestia cu fetele de pe net a fost tare aiurea, ca sa nu zic si puerila de-a dreptul, imi aminteste de mIRC... Nu e nevoie sa fii de acord cu mine, e suficient sa stiu ca te-am facut sa te gandesti la asta. :P

Numai bine!

bai...daca ai nostri si parintii lor si parintii parintilor lor nu si-ar fi vazut de treaba lor asa cum i-a dus capul, si ar fi cerut sfaturi pe forumurile (inexistente slava Domnului)de pe internet si mai primeau si sfaturi ca astea roportalienele... amu nu mai eram 23 de milioane eram 23 de mii :P

amu poate ar fi fost mai bine :P

acu ...ce vrei sa spui ...ca nu e de bine ca primeste fata consiliere ...si gratuita :P

io ,gata ...is hotarata ...nici umbrela nu o mai iau fara a cere inainte sfatul roportalienilor :P

Malkia a scris:

Era de fapt ambitia mea (stupida, zic acum, cu alti ochi si alt suflet), de a-l pastra, de a-l schimba eu cum nu au reusit toate cele de dinaintea mea...

Asta e cea mai mare prostie pe care o poate face o femeie - sa incerce sa schimbe fundamental barbatul de langa ea. Daca nu e din start cum iti doresti, nu se schimba! Poate doar unele chestii mici care te deranjeaza la el se pot remedia; per total, ramane acelasi.

Ce haz mai are să fii femeie, dacă nu porneşti din start de la ideea că ai să-l schimbi? Trebuie să dai rău de tot cu capul de pragul de sus şi să fii o persoană foarte raţională, ca să ajungi să recunoşti ceea ce recunoşti tu. :P Cred că trei sferturi dintre femei ignoră complet faptele evidente şi pornesc hotăr

mimikela23 a scris:

De fapt el vroia foarte mult sa ne casatorim, m-a luat prin surprindere, aveam impresia ca nu stiu ce se petrce cu mine, eram confuza si i-am cerut sa aiba putina rabdare cu mine. Eu locuiam atunci la el si i-am zis ca vreau sa ma mut pentru a-mi pune ordine in ganduri. Bineinteles ca m-am mutat, desi a insistat sa nu o fac, dar am continuat sa ne vedem, desi relatia noastra se racea incet, mai ales din partea lui...El insa nu a avut rabdare, a incercat sa cunoasca alte fete ...

Faptul că ai plecat (te-ai mutat) de la el, tocmai c

Da-i mai pace! Va certati des spui. Ba ` el incerca sa mai cunoasca si alte fete . Te-a cerut in casatorie, asa fortat de imprejurari......ca sa te convinga de sentimentele lui. Ai plecat. Asta era un raspuns negativ pentru el.

Acum eu nu imi explic treaba asta ....ca il vrei inapoi. Desigur, in 2 ani, ai adunat multe momente frumoase, dar NU A IESIT NIMIC. Tot repeta asta!

Daca ai actionat instinctiv, atunci cand ai plecat, eu cred ca a fost decizia potrivita. Poate ai simtit ca nu era tocmai cel potrivit.

Nu mai are sens sa-ti calci pe orgoliu, sa-l mai cauti , sa mai speri nimic. Mult noroc data viitoare.

mimikela23 a scris:

In vara, prin iunie ne-am mai despartit, atunci el se mai intalnise cu cateva fete de pe internet, am aflat, i-m cerut explicatii si a zis ca vrea sa cunoasca lume, ce lume vroia sa cunoasca? una formata din femei, de atunci am avut impresia ca el cauta altceva, ceva mai bun, mi-a rupt sufletul si totusi ne-am impacat.

Am locuit la el, impreuna cu familia lui, lucru care a schimbat mult relatia dintre noi, asa am simtit eu. Ma simtem in plus, ii ziceam asta, dar nu prea ma intelege, ne certam mereu. Atunci am inceput sa fiu nesigura in ceea ce ne priveste, ma intrebam daca oare il mai iubesc asa de mult?...fara sa imi dau seama am devenit mai rece cu el, ne certam mereu, am decis sa ma mut de la el...sa imi revin putin. Atunci el a simtit ca ma pierde si a inceput sa imi zica faptul ca vrea sa ne casatorim, vroiam si eu, dar m-am intrebat: de ce numai acum cand eu sunt mai rece cu el, el isi doreste asa de mult sa ne casatorim? Nu aveam cu cine sa vorbesc, el are o familie, eu...eu nu prea am pe nimeni...am decis sa ma mut de la el, am riscat, desi vroiam ca aceasta pauza sa rezolve problema, sa ma ajute sa iau o decizie corecta...uite ca acum sufar mult:(

Of...nu vreau sa renunt...voi lupta, il voi mai cauta , asa mai rar...iar cu privire la faptul ca de ce nu am stat la el acasa sa ma gandesc??? ma simteam presata, mama lui ma intreba ce se intampla, nu stiam ce sa mai fac...regret, dar poate...nu se stie, oricum il iubesc, asta stiu...

...poate nu ma mai iubeste, el spune asta si poate e asa, eu am inceput sa ies cu acest bait in ultima vreme, nu mai rezistam, asta facea si el, iesea cu alta si vroiam sa ii arat ca si eu pot sa fac asta, poate din razbunare, poate sa il disper. Vroiam sa imi fie mai usor, ma inteleg cu el bine...poate cum zice el: im caut alinarea vorbind cu el ca sa il uit pe fostul, dar cu cat ma straduiesc mai tare cu atat este mai dureros, cand am impresia ca a trecut, imi dau seama ca tot la ce a fost ma gandesc, tot la el sper...

1. Cand nu erai cu el nu aveai de ce sa-i ceri explicatii.

2. Nu, nu il mai iubeai deloc. Chiar tu accepti prin "el are o familie, eu nu prea am pe nimeni" ca era doar o haina calda de vreme rea, sa zic asa. Accepta in sinea ta acest lucru.

3. Scumpa mama soacra! Erai totusi in casa ei, nu pe un terioriu neutru si a mai presionat si ea un pic! Nu avea de ce!

4. Inca nu cunosti cat timp iti ia sa treci peste o relatie serioasa. Poate dura chiar ani. Si nu te juca nici cu cel de acum, sa nu iti para rau mai tarziu.

harald a scris:

Faptul că ai plecat (te-ai mutat) de la el, tocmai c

Acum daca mai incearca ceva are mari sanse sa isi ia un Flit de toate zilele de la el, si nu cred ca o sa-i placa ca el sa se stearga pe picioare cu ea... Pentru ca asta va face sigur! :P

Ce are de castigat? Nimic. Sau, in cel mai bun caz, o relatie nefericita. Ce are de pierdut? Demnitatea...e trist spectacolul unei femei care se roaga de un barbat...

harald a scris:

Ce haz mai are să fii femeie, dacă nu porneşti din start de la ideea că ai să-l schimbi? Trebuie să dai rău de tot cu capul de pragul de sus şi să fii o persoană foarte raţională, ca să ajungi să recunoşti ceea ce recunoşti tu. :P Cred că trei sferturi dintre femei ignoră complet faptele evidente şi pornesc hotăr