Sufletul pereche

Vriies a scris:

Nu! Si regret ca te dezamagesc...

Sufletul pereche e doar o sintagma draguţă care ne tine cald in noptile mai putin calde...

Vestea buna, insa, este ca, daca vrem cu-adevarat..."sufletul pereche" ne poate fi orice suflet din Univers:).

adica e asa ca un fel de prieten imaginar?

Cand cei doi se complimenteaza ca manusa pe mana ... se poate spune ca se potrivesc de minune dar se intimpla rar in viata reala sau in casatorie sa nimeresti pe cineva asa.

Dar exista!!!

Salvie a scris:

adica e asa ca un fel de prieten imaginar?

mai degraba e un fel de speranta si nazuinta...care are la baza mitul androginului expus de Platon in Banchetul.

cica legenda spune ca, odinioara, existau fiinte perfecte, un fel de "doi in unul" adica un fel de unitate formata dintr-un barbat si o femeie, care aveau o putere nemarginita; zeii temandu-se de marea putere a acestor fiinte au hotarat sa le desparta.

se spune ca, de atunci, cele doua jumatati (barbatul si femeia) se cauta neincetat iar in momentul in care se regasesc redevin fiinta totala si perfecta care a fost odinioara.

Eram foarte, foarte, convinsa ca nu exista. Dar, da, exista. Cand realizezi asta, nu te mai intereseaza ce cred altii, ceilalti nu mai au nicio importanta. :)

Oamenii cred sau nu in asa ceva in functie de ce simt pe moment... si-n functie de ce vor. Mitul si filosofia asta au la baza mai degraba o gandire masculina, sau chiar un instinct masculin. Nu am observat la femei vreo disperare in privinta gasirii sau existentei unui suflet pereche. Ala e cine e la rand in acel moment, d-aia ele isi revin mai repede dupa despartiri si au mai rar comportamente aberante sau disperate, comparativ cu barbatii care, o mai mare parte din ei viseaza avioane sau au nevoie de o mamica si incerca sa-si faca rost.

Parerea mea - nu exista suflet pereche. Exista persoane cu care te simti bine si cu care nu te simti bine pe perioade varibile de timp. Dus la extrem, sa zicem ca persoana cu care te simti bine pe o perioada extraordinar de lunga de timp, de exemplu pana la moarte, aia ar fi ceea ce visatorii numesc suflet pereche.

S.R. a scris:

Nu am observat la femei vreo disperare in privinta gasirii sau existentei unui suflet pereche. Ala e cine e la rand in acel moment, d-aia ele isi revin mai repede dupa despartiri si au mai rar comportamente aberante sau disperate, comparativ cu barbatii

E un pic mai complicat. Femeile sunt "autonome", ca să spunem aşa, îşi sunt suficiente lor însele, nu au nici o problemă reală în lipsa unui partener. La ele, acceptarea unui partener are o pronunţată latură de decizie raţională, aşa se explică practicarea prostituţiei, de exemplu. Uneori chiar în cadrul căsniciei :P

"Autonomia" asta nu există la bărbaţi, la ei există o necesitate "obiectivă" de a avea o parteneră, aşa se ajunge la comportamente aberante sau disperate din partea lor.

harald a scris:

Femeile ... nu au nici o problemă reală

Discutiile despre sufletul pereche sunt lipsite de orice rost, dar pot starni amuzament, asta da. :)

harald a scris:

E un pic mai complicat. Femeile sunt "autonome", ca să spunem aşa, îşi sunt suficiente lor însele, nu au nici o problemă reală în lipsa unui partener. La ele, acceptarea unui partener are o pronunţată latură de decizie raţională

"Autonomia" asta nu există la bărbaţi, la ei există o necesitate "obiectivă" de a avea o parteneră, aşa se ajunge la comportamente aberante sau disperate din partea lor.

Si io care credeam ca barbatii sunt asa, nu femeile ! :roll:

--------------------------------------------------------------

Sunt multe femei singure si multi barbati singuri. Asta se numeste inchistare, lipsa de comunicare a unora cu ceilalti. Pe vremea bunicilor, inceputul unei relatii era mai simplu de facut. Acum, toti sunt suspiciosi, reticenti si evazivi. Se comunica mult mai deschis in virtual, decat in real. Nu ma refer aici la site-urile matrimoniale, unde misuna tot felul de escroci sau alti infractori, in cautare de victime.

Nu exista asa ceva, exista varste ( a se citi "etape"), nevoie si compatibilitati mai mari sau mai mici. Si multa minciuna - de sine, evident.

Nemalurirea mea este legata de abordarea unui astfel de subiect la aria filozofie, adica gandire - e oarecum socant atat timp cat 90% (un procent optimist)din oameni percep si asociaza iubirea, in general, cu erosul drept forma particulara, cu una dintre cele mai mari fatalitati si unul dintre cele mai irationale evenimente din viata.