Început de menssana1984, Sâm 24 nov 2007 · 294 răspunsuri · 35.070 vizualizări
cognitive a scris:ai perfecta dreptate ,nu are cum sa existe un singur suflet pereche ,dat fiind ca suntem intr-un continuu proces de formare pe tot parcursul vietii . ceea ce ma implinea la 20 nu ma mai satisface la 30,pentru ca intre timp am evoluat mai mult poate decat celalalt .... si tot asa ....
Implinirea apare din cunoastere,iar sufletul pereche la fel.
andrutza a scris:Implinirea apare din cunoastere,iar sufletul pereche la fel.
lupini a scris:
cognitive a scris:cand cea pe care o iubesti este EXACT la fel ca tine (cel putin in imaginatia ta), inseamna ca nu pe ea o iubesti ,ci tot pe tine , deci nu sufletul pereche ti l-ai gasit ci inca o modalitate de a-ti exersa iubirea de sine .iar daca la un moment dat ea se schimba sau poate tu .....sau daca numai descoperi tu ceva la ea ce n-ai sesizat de la inceput si e diferit - lucru inevitabil ,din moment ce doua persoane nu pot fi dpv psihologic absolut la fel - o sa tragi concluzia ca te-ai inselat si vei porni in cautarea altui "suflet pereche ", care sa te reflecte cat mai fidel .
Daca la un moment dat ea sau el se schimba, asta nu face decat sa intareasca credinta in sufletul pereche,conturat prin persoana lui/ei, fiindca iti dai seama ca aceleasi greseli le-ai facut sau le-ai fi putut face si tu ; acest lucru vine tot cunoscandu-l pe cel de langa tine,stiindu-i reactiile,analizandu-i actiunile...
Este absolut firesc (in acceptiunea mea) ca sufletul pereche sa-mi fie identic, sa ma completeze perfect, sa mi se alature ca o jumatate care are "datoria" sa ma intregeasca si sa nu-mi lase rezerve. In caz contrar,nu mi-ar putea fi suflet pereche,nu s-ar numi asa.
La fel de normal mi se pare sa iubesti un om cu aceeasi pasiune cu care te iubesti pe tine, trebuie sa exersezi iubirea de sine prin cineva pentru a ajunge sa-l tratezi pe celalalt ca pe tine insuti. Nu este egoism, ci o realitate. Cum poti iubi un om care nu-ti seamana in ganduri,opinii,mod de viata? Cum poti iubi un om care prin atitudinea lui contravine principiilor tale de viata?
Cum iti poate fi suflet pereche un om care nu te poate ajuta sa vezi in primul rand cat de mult te iubesti pe tine,ca fiinta? Iubindu-l pe el, prin prisma faptului ca te identifici, te oglindesti in intreaga lui fiinta, te poti accepta pe de-a intregul,cu totul.
Bineinteles ca nu suntem identici din punct de vedere psihologic, si cred ca nimeni nu-si doreste asta de la partener,ar fi prea plictisitor. Este vorba despre altceva : despre a-i accepta greselile celuilalt prin simplul fapt ca intelegi ca le-ai facut sau le-ai fi putut face si tu, despre a intelege fiecare actiune a sa ca facand parte din tine... Nu stiu daca intelegi ce vreau sa zic, dar acesta-i crezul meu.
De-abia dupa ce poti raspunde intrebarilor de mai sus, poti merge mai departe in cunoasterea celuilalt. De-abia dupa ce intalnesti omul (sufletul pereche) care-ti este identic in ganduri si nu numai , poti vedea,intelege diferenta.
Nu este iubire de sine, este iubirea totului.
andrutza a scris:Este absolut firesc (in acceptiunea mea) ca sufletul pereche sa-mi fie identic, sa ma completeze perfect, sa mi se alature ca o jumatate care are "datoria" sa ma intregeasca si sa nu-mi lase rezerve. In caz contrar,nu mi-ar putea fi suflet pereche,nu s-ar numi asa.
andrutza , te contrazici .
la inceput sustii ca sufletul pereche trebuie sa-ti fie identic ,ori asta inseamna ca trebuiesa aiba aceleasi trasaturi ca tine si deci nu poate fi complementar ,ci similar .
pe urma vii si sustii ca sufletul pereche are datoria sa te intregeasca ,ori asta presupune ca e diferit de tine ,adica are acele trasaturi pe care tu nu le ai ,dar pe care ti le insusesti prin el si deci devii un intreg .
hotaraste-te : sufletul pereche ori e complementar ori similar .
iara daca ramai la similar , nu mai pretinde ca te "intregeste".
again:ideea de intregire presupune acumularea a ceva ce NU AI fiindca sufletul nu se masoara in kg sa poti zice , am 1/2 kg de suflet ,imi mai trebuie inca 1/2 de acelasi fel ca sa fac un suflet intreg.
Editat Joi 27 mar 2008 14:19
cognitive a scris:andrutza , te contrazici .la inceput sustii ca sufletul pereche trebuie sa-ti fie identic ,ori asta inseamna ca trebuiesa aiba aceleasi trasaturi ca tine si deci nu poate fi complementar ,ci similar .
pe urma vii si sustii ca sufletul pereche are datoria sa te intregeasca ,ori asta presupune ca e diferit de tine ,adica are acele trasaturi pe care tu nu le ai ,dar pe care ti le insusesti prin el si deci devii un intreg .
hotaraste-te : sufletul pereche ori e complementar ori similar .
iara daca ramai la similar , nu mai pretinde ca te "intregeste".
again:ideea de intregire presupune acumularea a ceva ce NU AI fiindca sufletul nu se masoara in kg sa poti zice , am 1/2 kg de suflet ,imi mai trebuie inca 1/2 de acelasi fel ca sa fac un suflet intreg.
Cognitive, eu nu ma contrazic , tu nu esti atent.
Da,sufletul pereche trebuie sa te intregeasca , ceea ce nu inseamna ca e diferit de tine, ci ca impreuna sunteti un intreg, format din doua jumatati perfecte.
Daca te intregeste inseamna ca e diferit de tine? Cum ai ajuns la concluzia asta? Eu as zice ca din contra, trebuie sa iti fie identic. Numai o jumatate identica te poate intregi, nu una care nu-ti seamana.
Nu m-am referit la intregitul prin acele lucruri pe care eu nu le am, pierzi esenta. Intregirea prin gasirea sufletului pereche presupune doar o oglindire a ta , prin celalalt. Doar ce vorbeam mai devreme despre iubirea de sine, continuand cu iubirea pentru cealalta persoana, inteleasa doar prin atingerea unui anumit nivel.
Eu nu pretind nimic, cognitive. Eu imi spun crezul,si atat. De nu-ti convine, ori de nu-ntelegi, n-are sens sa intram in polemici inutile, doar de dragul discutiei.
cognitive a scris:again:ideea de intregire presupune acumularea a ceva ce NU AI fiindca sufletul nu se masoara in kg sa poti zice , am 1/2 kg de suflet ,imi mai trebuie inca 1/2 de acelasi fel ca sa fac un suflet intreg.
Gresit. Ideea de intregire presupune acumularea a ceva ce ai deja, putand folosind acel ceva prin celalalt.
lupini a scris:
Editat Joi 27 mar 2008 15:10
samsara a scris:te contrazic, iubirea nu vine prin cunoasterea rationala de care mi se pare ca zici tu, nu trebuie sa stii absolut nimic de persoana respectiva ( cum arata, ce ochi are, ce culoare are parul, ca e inalt/scund, ca e inteliogent, hot, criminal ... ) si il/ o iubesti cu toata fiinta ... pentru ca ii simti prezenta, energia, o privire , un cuvant e de ajuns ... adevaratele miracole, schimbari din viata noastra se intampla intr-un moment ... cand intra mintea in actiune si judeca, despica firul ... asta nu stiu ce iubire e, insa iubirea pur si simplu o simti, te invaluie si nu te poti opune!
Nu ne referim la cunoasterea de genul asta (culoarea ochilor,numarul de la pantofi,etc...),asta-i o cunoastere superficiala,sau mai bine spus sunt detalii nesemnificative, ne referim chiar la cunoasterea rationala, dar nu inseamna ce ai descris tu mai sus.
Tu vorbesti despre magia intr-un cuplu, dar ea nu-i suficienta pentru a desavarsi acel cuplu. Ca "iubim pur si simplu si aproape ca nu avem de ales", dupa cum spune un filozof, este adevarat pana intr-un punct.
Apoi intervin acele lucruri peste care nu poti trece daca nu ai la baza cunostinte riguroase despre omul respectiv.
andrutza a scris:Apoi intervin acele lucruri peste care nu poti trece daca nu ai la baza cunostinte riguroase despre omul respectiv.
nu cred intr-o astfel de iubire care despica firul, asta imi suna mie a marfa ... daca are aia si aia si se potriveste/completeaza cu ce am si pot oferi eu ... iubirea te surprinde in toate formele ei si viata vine si-ti da ceea ce nici macar nu banuiai sau credeai ca inseamna iubirea
samsara a scris:nu cred intr-o astfel de iubire care despica firul, asta imi suna mie a marfa ... daca are aia si aia si se potriveste/completeaza cu ce am si pot oferi eu ... iubirea te surprinde in toate formele ei si viata vine si-ti da ceea ce nici macar nu banuiai sau credeai ca inseamna iubirea
Cand doresti sa cunosti pe cineva,inseamna ca despici firul? :cry:
Iubirea inseamna cunoastere,in primul rand, din punctul meu de vedere. Descrierea ta imi suna mai mult a ceva asemanator cu indragosteala, focurile de paie, inconstienta, un amestec.
Dar fiecare cu parerea lui 