relatie intre un student de 21 de ani si o liceeanca de 15 ani

Vorba cuiva intelept: barbatii sunt mai inteligenti decat femeile, dar femeile sunt mai muncitoare si perseverente si de aceea au mai multe succese.

Acum ca v-am lamurit asupra acestui lucru, haideti sa revenim asupra punctului initial: baiatul a intrebat daca relatia ar avea sanse [avand in vedere diferenta de varsta], nu daca va fi el in stare sa o astepte pana vrea ea sa se culce cu el.

Probabil ca acest lucru nici nu intra in calcul avand in vedere ca el vrea o relatie cu ea pentru ca este indragostit de ea si stie si el ca sexul este o parte importanta a relatiei.

Acuuuuuuuuum putem reveni la lucruri serioase? :)

Da, poate să aibă şanse.

Angel... a scris:

Da, poate să aibă şanse.

Sau poate sa nu aiba sanse .

In primul rand... Wow, mama... HALT!!. S-au spus fooooarte multe lucruri.

Sa o luam pe rand. Sexul(ca am vazut ca va face foarte multa placere sa disecati acest aspect), este parte integranta a unei relatii. Asta nu inseamna ca ti-ai "tras" gagica si deja ai sarit pe ea. Cand fata are 15-16 ani si este la prima experienta, e nevoie de rabdare, cat sunt dispus sa astept? Depinde foarte mult de cum decurge relatia, sa spunem ca exclud acest aspect inainte ca ea sa implineasca 16 ani, ramanand ca relatia sa stabileasca in continuare cand se va intampla.

Acum GigJoe... Nu am spus ca ma atrag fetele de 15 ani, nu am spus ca nu se uita alte fete mai apropiate ca varsta de mine, sau ca nu pot avea o alta prietena. Pur si simplu s-a intamplat sa ma apropii din anumite motive de ea(avem o pasiune comuna), sa vad cum gandeste si sa vad problemele pe care le are. Toate lucrurile acestea au facut in decursul a doua-trei luni, sa-mi placa foarte mult fata. Pana acum am stat si am analizat problema pe toate partile. Am scos mai multe variante din capsoru asta prost al meu:

1. Calc pe cadavre si nu ma intereseaza nimic altceva in afara de ea, si incerc o relatie cu ea.

2. Astept o perioada de timp(1-3 ani) pentru ca ea sa mai creasca, sa aibe experienta altei relatii, iar eu incerc sa-mi vad in continuare de viata mea, cu altcineva, plecand de la premisa: "daca e scris sa fie, va fi"... desi sunt adeptul destinului pe care si-l construieste omul prin faptele lui.

3.Raman in apropierea ei cateva luni, amanand decizia pe care o sa o iau(una din cele doua viabile de mai sus).

Despre mine, desi am varsta pe care o am, imi permit o iesire in oras, un week-end la munte sau o saptamana la mare.Lucrez intr-un domeniu care are cautare in Romania, intr-o multinationala. Locuiesc cu parintii, si momentan nu-mi permit sa-mi cumpar propria locuinta(poate doar o chirie) si ar trebui sa fac anumite sacrificii(destul de mari din punctul meu de vedere), pentru a-mi permite o masina. Lucrez din timpul liceului, lucru care a grabit maturizarea mea.

Dupa cum spuneam, vroiam sa aud parerea altor oameni si sa vad daca exista experiente similare si cum s-au incheiat(daca s-au incheiat). Fac acest lucru dintr-o prostie: omul are nevoie sa se raporteze la alti oameni pentru a-si creea un cadru de asa-zisa normalitate, iar subiectul, pe internet nu este foarte dezbatut.

Imi cer scuze ca am raspuns atat de greu, dar am avut anumite probleme de rezolvat si timpul pentru internet a fost limitat.

Hiromatsu, e evident ca esti un tip inteligent si suficient de matur, cu un sistem de gandire bine structurat si o doza clara de bun simt. In conditiile astea cred ca nimeni nu-ti poate da aici un sfat mai informat decat concluziile la care poti ajunge si singur. Oricum tu cunosti datele problemei cel mai bine.

E un lucru comun aici sa posteze pe topic-uri de acest gen oameni debusolati si deseori incoerenti. Care nu au capacitatea de a gandi obiectiv legat de problema care ii afecteaza, si pe care ii poate ajuta simplul fapt ca intra intr-o comunicare cu alti oameni. Nu e cazul tau. Sunt convins deci ca indiferent care va fi decizia ta, va fi cel putin la fel de buna si potrivita situatiei ca oricare din sugestiile exprimate aici. Bafta! :)

+ & - a scris:

:cry: Iti dai seama cum o sa fie peste 10 ani? O sa zici...ba da prost ma prefaceam acum zece ani.

Evident... vreau sa devin mai bun

hiromatsu a scris:

Dupa cum spuneam, vroiam sa aud parerea altor oameni si sa vad daca exista experiente similare si cum s-au incheiat(daca s-au incheiat). Fac acest lucru dintr-o prostie: omul are nevoie sa se raporteze la alti oameni pentru a-si creea un cadru de asa-zisa normalitate, iar subiectul, pe internet nu este foarte dezbatut.

E foarte usor de exprimat o parere... si e la fel de usor ca parerea exprimata sa fie gresita datorita lipsei de date...

Situatia descrisa e anormala... dar in acelasi timp e si romantica... e o poveste draguta de spus nepotilor pe 80 de ani...

Consumat de iubire... nebun...

hiromatsu a scris:

Sa luam o situatie ipotetica. Avem un student, de 21 de ani si o liceeanca de 15 ani. Lucrurile sunt simple. Care sunt sansele ca aceasta relatie sa mearga?

sexual ? ... 100% !

ca relatie ? 20 % . nici unul nu'i suficient de matur !

hiromatsu a scris:

Se intampla uneori sa ajungi sa ai de luat o decizie la un moment dat, de care esti constient ca e posibil sa nu fie cea corecta. Atunci incepe framantarea interioara. Intrebari puse prietenilor apropiati, cautare de feedback(de orice fel) de la persoanele necunoscute. Orice care sa-ti intareasca ideea ca iei decizia corecta. Din start, inca inainte sa pun intrebarea, stiu ca plec de la minus 1, tocmai pentru ca ma simt nevoit pun aceasta intrebare.

Sa luam o situatie ipotetica. Avem un student, de 21 de ani si o liceeanca de 15 ani. Lucrurile sunt simple. Care sunt sansele ca aceasta relatie sa mearga?

Cu siguranta vreti mai multe detalii. El, suficient de inteligent sa stie ca n-are cum sa mearga o astfel de relatie si suficient de prost sa spere ca totusi va reusi sa o faca sa functioneze. Fata cu probleme emotionale destul de accentuate, dar cu o inteligenta peste medie si mai matura decat ar trebui la varsta ei in multe privinte.

De ce ar putea sa mearga relatia: puncte de interes comune, nevoia ei de a avea o ancora emotionala, faptul ca lui i s-au aprins calcaiele dupa ea, el este dispus sa astepte.

De ce ar putea sa nu mearga relatia: ohoooo, aici "e" multe de spus. Si probabil ca voi le vedeti mai bine fiind ceva mai departe de focul actiunii si nefiind perturbati de subiectivitatea care il afecteaza pe initiatorul topicului.

Asa ca, daca este posibil fara sa aruncati cu pietre, va invit sa va spuneti parerea, iar daca simtiti ca aveti nevoie de mai multe detalii, voi incerca, pe cat posibil, sa vi le ofer.

Voi fi dur, indiferent de ceea ce ti-au spus antevorbitorii mei, statisticile sunt CRUNTE:

Iubireile adolescentine NU DUREAZA. 80% din cuplurile formate in adolescenta se despart. Nu te bucura insa - ca nici cu cei care deci sa ramana impreuna - lucrurile nu merg mai bine: 80% din cei care raman impreuna, au vieti separate...

Da' asta nu ma impiedica sa va urez mult succes!

Her a scris:

Voi fi dur, indiferent de ceea ce ti-au spus antevorbitorii mei, statisticile sunt CRUNTE:

Iubireile adolescentine NU DUREAZA. 80% din cuplurile formate in adolescenta se despart. Nu te bucura insa - ca nici cu cei care deci sa ramana impreuna - lucrurile nu merg mai bine: 80% din cei care raman impreuna, au vieti separate...

Da' asta nu ma impiedica sa va urez mult succes!

Imi cam duc traiul din statistica, dar in cazul de fata statistica chiar e irelevanta. La varsta lor nu te combini cu cineva cu gandul la nepotii pe care-i vei avea. E fun, e indragosteala, e tinerete, si e suficient. Statistica nu-i intereseaza si e normal asa.

E ca si cum ai spune unui adolescent, vezi ca 30% din timp il irosesti pe prostii care nu te vor ajuta cu nimic pe viitor. Asa o fi. Faza e ca are nevoie de acele prostii, altfel devine nefericit. Asa si cu relatiile. Te maturizezi jucandu-te cu dragostea, ca adolescent. Jocul poate fi lipsit de finalitate, dar e esential. Asa ca lasa-i sa se ingrijoreze de cruntele aspecte ale statisticilor in ceea ce priveste relatiile cand sunt trecuti de 30-35 de ani.

@Ravl. Aici nu e vorba de casatorie, ci mai mult cat de normala/anormala ar fi o astfel de relatie.

@Her. In privinta statisticilor, le cunosc si eu, apoi nu e vorba de "mi-am gasit sufletul pereche" sau "unul fara altul nu se poate", si in plus de asta o relatie nu are neaparat ca finalitate casatoria.

In momentul de fata nu suntem impreuna. Mie mi se pare ca ar fi o relatie la limita normalitatii, la granita dintre normal si anormal, inca nu am reusit sa-mi dau seama in care categorie se incadreaza, dar asta nu inseamna ca fata imi place mai putin.