hiromatsu a scris:tu ai facut ce ai crezut in acel moment ca e bine. Poate a fost bine, poate ai gresit, totusi, sunt sigur ca inca te mai gandesti cateodata, cand te apuca melancolia... Oare cum ar fi fost daca. Intr-adevar, o diferenta de 15 este mult mai sesizabila decat una de 5-6 ani si se vede mai ales in modul de abordare al problemelor. Un lucru nu inteleg... de ce ma intrebi "ce-ai fi facut", in loc sa ma intrebi: "tu ce ai de gand?", pentru ca putem gasi similitudini intre cele doua experiente. Ceea ce ma frapeaza la tine, este vehementa cu care ma condamni, desi ai trecut prin ceva similar... si lasi impresia ca nu ai trecut fericit de decizia pe care ai luat-o, desi inca esti sigur ca ai facut ceea ce trebuie. Eu nu vreau sa fac ce trebuie, ci sa fac ce e bine, atat pentru ea, cat si pentru mine.
Stai linistit, nu cred ca e cazul sa iti faci mustrari de constiinta. Problema ta, din punctul meu de vedere, nu este una etica sau morala. E minora, dar tot minora ar fi fost si la 17 ani si ceva. Si in unele tari pana la 21 de ani... Problema ta e cum sa faci relatia sa mearga, si te inteleg.
Nu iti voi spune ca va fi usor, daca asta vrei sa auzi, pentru ca nu va fi. Comparand cu ceea ce imi amintesc eu, ca femeie, despre varsta de 15 ani, e greu pentru ca la varsta asta nu ai un indiciu clar despre ea. Se poate schimba oricum in timp, e ca un aluat modelabil inca. Eu am simtit cu adevarat ca incep sa ma maturizez incepand de pe la 17 ani, si cred ca totul s-a fixat cam cand am intrat la facultate... Procesul de maturizare nu se termina niciodata cred, dar spun ca este mult mai accentuat pana la o anumita varsta, cam in jur de 20 de ani, cand ti se contureaza trasaturile caracteristice pentru restul vietii. Dupa aceea, te schimbi in continuare, dar mai putin dramatic...
Sincer, eu am observat ca multe colege s-au shimbat radical dupa ce au intrat la facultate. Unele care erau timide au devenit foarte increzatoare, altele care invatau in draci s-au apucat de distractii... Si in liceu, la sfarsit, nu mai era nimeni cum erau la inceput. Logic, nu? Ideea mea este ca fata la care tii tu mai are multe etape prin care ar trebui sa treaca pana sa poti fi sigur pe ea, eventual pe sentimentele ei. Tie iti place cum e ea acum, dar de unde stii ca asa va ramane? E foarte putin probabil...
In concluzie, trebuie sa ai muuulta rabdare, si sa te astepti si sa poti fi ranit, pentru ca e posibil sa te dezamageasca in evolutia ei. Si sa ai foarte multa grija de sentimentele ei daca vrei sa "te bagi" in asta, pentru ca la varsta asta e usor de ranit, si unele lucruri care i se intampla acum o pot marca timp de cativa ani... Am fost un pic mirata cand am citit topicul tau, pentru ca daca tu aveai 28 de ani si ea 21 mai mergea, dar asa e foarte greu pentru ca tu esti deja format, in mare, dar ea mai are drum de parcurs... Iti urez mult succes si sper sincer sa fii fericit... 