Început de MiRa, Sâm 17 nov 2007 · 349 răspunsuri · 47.475 vizualizări
va multumesc pentru sfaturi o sa incerc sa imi formez o parere proprie din toate experientele pe care le-am auzit si ma simt mai bine sa aud ca sunt multi care trec prin situatia mea 
si o inteleg.Acum o sa imi pun ordine in ganduri si cred ca voi merge mai departe fara el sau cu el.Viata iti ofera multe surprize cine stie. Daca iti este scris sa fi cu cineva asa se intampla intr-un final :D oricum cred ca voi gasi pe altcineva care sa ma iubeasca si eu pe el si sa fie impartasita treaba.
ale tineretii valuri... cand crezi ca mori din dragoste ranita... ;)
toate trec, draga mea, toate trec.
tragi o betie, tragi 2..zaci 2-3 zile..si trece...time heals...si nu astepta sfaturi si vb de duh..nu ajuta. stai intr-un colt si linge-ti ranile si capu' sus..move on
Cand l-am cunoscut el avea 9 ani iar eu 6 
. Mergeam la aceeasi scoala, locuia in blocul de vis-a-vis si tot timpul liber ni-l petreceam impreuna, la cules de greieri si soparle pe dealuri si prin paduri. L-am iubit infiorata pana prin liceu si mi-a amprentat pentru totdeauna animusul. N-am avut niciodata curaj sa spun sau sugerez ceva despre sentimentele mele, desi erau atat de puternice incat si acum ma ia cu ameteala.
Au trecut anii, drumurile ni s-au intalnit din ce in ce mai rar, el s-a casatorit, eu am plecat la facultate... iar intr-o seara, cand eram in sesiune si venisem acasa sa invat, ma intalnesc cu el in autobuz. Bucurie mare, nu ne mai vazuseram de mult, ce mai faci, cum mai sunt ai tai, etc. La un moment dat incepe sa-si aminteasca de copilaria si de prietenia noastra, "mai stii cand mi-am pierdut cutitasul acela pe deal?" si de-astea, iar apoi o tranteste fara nici un preambul: "doamne, si ce te mai iubeam... ca un nebun!". Trebuie sa spun ca trecusera de atunci vreo 15 ani, noi aveam fiecare viata noastra, eram absolut convinsa ca totul e dead history... de aceea nimic nu m-a pregatit pentru golul in stomac si genunchii inmuiati cand l-am auzit vorbind astfel. Am inlemnit, cred ca imi ardeau obrajii, probabil am inceput sa ma balbai.. mda, aflu dupa atata amar de vreme ca si el simtea la fel, insa fiind copii timizi si prostuti amandoi, am trecut unul pe langa altul suferind in tacere si crezandu-ne singuri in acel sentiment.
********
Un lucru l-am invatat temeinic de atunci: daca simti, exprima. Asuma-ti toate riscurile si pronunta ceea ce simti, altfel vei ramane sa te intrebi toata viata "ce-ar fi fost daca...?". Nu ai nimic de aparat iar orgoliile nu au ce cauta in iubire. Viata se construieste din decizii.
Deirdre Orca a scris:Asuma-ti toate riscurile si pronunta ceea ce simti, altfel vei ramane sa te intrebi toata viata "ce-ar fi fost daca...?". Nu ai nimic de aparat iar orgoliile nu au ce cauta in iubire. Viata se construieste din decizii.
Daca toata lumea ar intelege asta, cu siguranta ar fi multe cupluri fericite pana la adanci batraneti. Din pacate, nu credem nimic pana nu traim. Si regretam apoi, dar nu mai putem face nimic.
Deirdre Orca a scris:Asuma-ti toate riscurile si pronunta ceea ce simti, altfel vei ramane sa te intrebi toata viata "ce-ar fi fost daca...?". Nu ai nimic de aparat iar orgoliile nu au ce cauta in iubire. Viata se construieste din decizii.
Depinde si de caracterul celui pe care-l iubesti sau de natura relatiei trecute. Poate ca unele lucruri sunt menite sa ramana asa pentru ca este mai bine. Bine se spune ca "mortii cu mortii, iar vii cu vii".
Iar daca simti ca ceva iti apartine, da-i drumul; daca se intoarce la tine, chiar iti apartine, daca nu, mergi mai departe.
De multe ori timpul decide. Sau viata, nici nu mai stiu...
laura02 a scris:Iubesc un baiat de 2 ani de zile a trecut mult timp si ne-am schimbat amandoi! nu am apucat sa fiu cu el pentru ca nu am avut curaj sa imi exprim sentimentele chiar daca mi-a aratat ca si el simte ceva pentru mine :P intrebarea mea este cum sa il uit? acum mi se pare fara rost am luat-o amandoi pe alte drumuri vreau sa il uit dar nu reusesc a mai trecut cineva prin experienta asta sau trece? astept sfaturi pareri :roll:
Ai talent de scriitoare?....Daca da.... atunci dedica-i un volum de poezii de dragoste sau scrie si tu romanul de dragoste...al secolului XXI si rezolvi astfel trei probleme.....trece vremea,devii celebra si te umpli de bani... si ai sa vezi ca o sa te vrea orice barbat in afara de mine ca eu mi-s batran si....nu mai zic ca mi-e rusine!Oricum fii vesela!... fa si tu haz de necaz! :)
stai sa plangi pt un om? nu am inteleles niciodata acest lucru...balta este plina
laura02 a scris:Iubesc un baiat de 2 ani de zile a trecut mult timp si ne-am schimbat amandoi! nu am apucat sa fiu cu el pentru ca nu am avut curaj sa imi exprim sentimentele chiar daca mi-a aratat ca si el simte ceva pentru mine :P intrebarea mea este cum sa il uit? acum mi se pare fara rost am luat-o amandoi pe alte drumuri vreau sa il uit dar nu reusesc a mai trecut cineva prin experienta asta sau trece? astept sfaturi pareri :)
iubeste in continuare
cu siguranta va fi ceva intre voi fie acum fie mai tarziu
posibil o mare iubire sau o aventura nu cred in uitat toatl
cand nu poti uita nu prea ai ce face decat sa te obisnuiesti cu gandul ca de aia se cheama "NU POT"...ca nu vrei sa uiti asta e cu totu altceva...si nu ma contrazice pt ca in inima ta mai ramane o farama de speranta care transforma acel "nu pot"..in vestitul "nu vreau":|