Fericirea

fericirea....este precum curcubeul...apare atat de rar.si tine atat de putin..

Fericirea este conditionata de linistea sufleteasca .

Daca avem bucurie sufleteasca putem deveni chiar un izvor de fericire.

X.E.N.A. a scris:

fericirea...momente in care ce ai iti ajunge... :D

Omul isi doreste ceva cand nu are si crede ca daca are acel ceva va fi fericit, deci da, ii va ajunge pt fericire. Dar, oare, nu e in natura umana ca atunci cand ajungi la ce ti-ai dorit, sa constati ca vrei altceva, mai mult, mai greu de dobandit...deci nu iti ajunge, deci nu esti fericit!

Unui om ii ajunge (e fericit) sa adune bani peste bani in conturi. Bunastarea materiala il face fericit si e relativ usor de dobandit. Oare, la sfarsit, nu va constata ca astea pier si ca, de fapt, fericirea lui a fost vant?

Un altul se gandeste ca va fi fericit iubind si fiind iubit. Ii ajunge un om pentru a trai langa el si pentru a se numi fericit. Dar, oare, nu va fi nici un moment in care sa se gaseasca, totusi, singur, despartit de chiar cel care ii e aproape de cuvantul care, in esenta, nu exprima nimic? Nu va constata ca nici asta nu il face fericit si ca, vrea mai mult, ca are nevoie de mai mult (de imposibilul de a trece de cuvant) pentru a fi fericit?

Asta nu inseamna oare, ca da, fiecare e multumit cand dobandeste ceea ce ii ajunge, DAR ca omului niciodata nu ii ajunge ceea ce a dobandit, deci fericirea....ramane a fi necunoscuta prin ceea ce intr-o existenta finita e doar finit, de fiecare data urmand altceva?!

Fericirea consta in insasi drumul parcurs spre ceea ce credem noi ca este fericire.Fericirea este ca o motivatie pentru a merge mai departe.

fericirea este o stare care te face sa te simti cel mai bun atunci cand toti sunt nefericiti