Va rog pe cei pasionati de psihologie, psihologi sau psihoterapeuti, persoane cu experiente asemanatoare sa ma ajutati cu sfaturi, pentru ca sunt efectiv disperata. Daca veti citi in tema "Anxietate" veti gasi niste posturi luuuungi cat o zi de post, care descriu suficient de bine starea in care m-am aflat, ma aflu si de care nu pot trece. In disperarea mea si hotararea de a face ceva in sensul asta am tot incercat sa-mi fac ordine in ganduri, in lucruri, sa ma organizez insa totul e ravasit, ca si sistemul meu de valori, de logica de gandire care n-a fost niciodata prea stabil sau organizat. As vrea sa stiu daca exista tehnici, exercitii care sa dezvolte atentia, puterea de concentrare, memoria, ordinea. Cum as putea sa scap de limitele dincolo de care nu pot gandi si actiona, care au fost cladite din copilarie, din primii 7. Cum as putea sa-mi formez pareri si sa apreciez situatii fara sa ma mai leg de situatia mea, fara sa mai raportez totul la mine? Pentru cei care nu mi-au citit "romanele" din "Anxietate" am fost o fricoasa toata viata, mi-am invins fricile, insa usor usor m-am izolat, si mi-am restrans cercul de probleme, prieteni, cunoscuti, etc la cateva persoane pentru ca tot ce depaseste anumite limite care in loc sa creasca pe masura ce te maturizezi, la mine s-au restrans, din lipsa posibilitatii de a gandi logic, pe structuri matematice, ordonat, lipsa de atentie si concentrare atunci cand citesc si a memoriei, a confuziilor, de care imi este frica, a lipsei de orientare, a lipsei de capacitate de a invata teoretic si a aplica practic... deja vorbesc aiurea.
Sunt o persoana foarte sensibila, simt nevoie de afectiune dezinteresata, insa nu ma pot apropia de nimeni, pentru ca am nu pot purta nicio discutie pe nicio tema, pentru ca nu am cunostinte desi despre unele lucruri am citit insa nu imi pot aminti nimic, iar daca ma interesez nu raman cu o idee principala, cu un rezumat... ci cu o idee despre care nu pot vorbi, pentru ca sunt lucruri vagi. Fac confuzii intre informatiile pe care le am, recente chiar si incep deja sa incurc ceea ce stiu. Am uitat multi termeni pe care ii stiam, confund amintiri,
Deocamdata nu pot vorbi mai mult despre starea mea, pentru ca ma doare capul si nu ma mai pot concentra.
starea mea s-a agravat cu o viteza uimitoare, am mai trecut odata prin asta, insa acum chiar nu mai stiu cum sa ies, pentru ca nu am pe nimeni macar la serviciu pe care sa ma pot baza. trebuie sa ma descurc singura si stiu ca recuperarea va fi lenta si sunt dispusa sa fac eforturi, numai sa stiu ca va merita. Deja dupa un an si jumatate de psihoterapie se adauga psihiatria si chiar vreau sa imi revin. Imi ajung cele doua tentative care mi-au omorat destui neuroni. Imi doresc putin echilibru ca sa pot merge mai departe. Vreau sa fiu un om normal care se exprima liber, care sa poate glumi si intelege glume, care sa poata vorbi, care sa poata retine, sa poata tine minte, sa poata sa se intretina singur, asa cum e normal la 25 de ani.
Daca vreti sa-mi intindeti o mana de ajutor, astept raspunsul vostru si va multumesc inca de pe acum.
