Început de aknetaton, Joi 1 nov 2007 · 80 răspunsuri · 16.163 vizualizări
Uite un link la Imnuri Orfice traduse in limba engleza. Mi s-a parut interesant (de fapt surprinzator) cel catre Nemesis, avand in vedere rolul acestei divinitati.
Ca tot ziceam de relatia cu divinitatile olimpiene, din textele astea reiese destul de bine viziunea orfica asupra lor.
Tot siteul e foarte misto, contine multe texte antice. :P
E interesant site-ul, multumesc pentru recomandare. Resursa istorica in engleza e incomparabil mai accesibila decat in greaca veche si latina, unde te lovesti mereu de o serie de sensibilitati ale "originalului" , unele practic intraductibile. Aici e de laudat munca translatorului.
Este de evidentiat, intr-adevar, relatia cultului orfic cu "olimpienii" care este chiar amiabila, rezolvand o glisare usoara catre o noua distincta religie, sigur, pe fundalul uneia preexistente, asa cum istoria religiilor o probeaza..
Eu am o nelamurire, Orfeu a fost si preot in cultul Dionisiac, ce nu inteleg e de ce a fost ucis de Menade, care erau si ele adepte ale acestui cult. Si ce legatura e (daca e, in afara de Orfeu) intre misterele orfice si cele dionisiace, ca asemanari nu prea vad,cel putin la manifestari.
Editat Mie 5 dec 2007 13:33
Problematica orfica, in viziunea mea, departajeaza mitul de cultul lui Orfeu. Despre mit se gasesc multe scrieri si nu discutam aici.
Cultul dionisiac l-a implicat pe Orfeu in faza de inceput doar. e posibil sa fie vorba de un transfer de credibilitate, pe un fond personal, in planul religios. (poti face o comparatie cu cabirii daca vrei, care au ajuns din militari sa fie considerati divinitati) Orfeu a glisat cultul dionisiac spre o forma particulara, ce mai tarziu a preluat (sau i s-a dat) denumirea de cult orfic. Sunt multe asemanari aici intre cultele consemnate, ceea ce, temporal da agumentul paternitatii dionisiace, dar patina orfica.
Menadele sunt incriminate doar in unele izvoare, si asta cu referire la mit nu la cult. In alte resurse, este invocata eclipsarea autoritatii Menadelor de catre Orfeu, ceea ce a dus la crima, dar , cu rezerva mitului.
Noile vechi religii, natural, se consolidau pe straturi anterioare. In viziunea mea, Orfeu este puntea de transfer intre cele doua manifestari. Sigur, diferentele, in forma doctrinara pe care o cunoastem azi, (desi relatarile difera de la sursa la sursa) sunt majore, dar ramane elementul sclipitor al cultelor de mistere, comun, care este asociat si cultului ofric si dionisiac, elementul liant al celor doua manifestari.
aknetaton a scris:Problematica orfica, in viziunea mea, departajeaza mitul de cultul lui Orfeu. Despre mit se gasesc multe scrieri si nu discutam aici.Cultul dionisiac l-a implicat pe Orfeu in faza de inceput doar. e posibil sa fie vorba de un transfer de credibilitate, pe un fond personal, in planul religios. (poti face o comparatie cu cabirii daca vrei, care au ajuns din militari sa fie considerati divinitati) Orfeu a glisat cultul dionisiac spre o forma particulara, ce mai tarziu a preluat (sau i s-a dat) denumirea de cult orfic. Sunt multe asemanari aici intre cultele consemnate, ceea ce, temporal da agumentul paternitatii dionisiace, dar patina orfica.
Menadele sunt incriminate doar in unele izvoare, si asta cu referire la mit nu la cult. In alte resurse, este invocata eclipsarea autoritatii Menadelor de catre Orfeu, ceea ce a dus la crima, dar , cu rezerva mitului.
Noile vechi religii, natural, se consolidau pe straturi anterioare. In viziunea mea, Orfeu este puntea de transfer intre cele doua manifestari. Sigur, diferentele, in forma doctrinara pe care o cunoastem azi, (desi relatarile difera de la sursa la sursa) sunt majore, dar ramane elementul sclipitor al cultelor de mistere, comun, care este asociat si cultului ofric si dionisiac, elementul liant al celor doua manifestari.
Adevarul este ca intotdeauna religiile misterelor au prins cel mai bine in antichitatea clasica. Oamenii antici s-au saturat de zei pe care sa-i venereze, iar in schimb sa nu primeasca nimik, de aceea au inceput desi timid in prima faza sa se indrepte spre "semizei", pe care ii considerau mai aproape de ei "dat find natura lor umana" "Orfeu - rege trac", "Heracles - 1/2 uman", "zeii din Samotrace - razboinici neinfricati", "Mithras - semizeu", etc... nu mai are rost sa continui cu exemplele, reiese de la sine.
orice poveste are o morala ...care e morala in cazul legendei lui orfeu ? :)
wolf79 a scris:Adevarul este ca intotdeauna religiile misterelor au prins cel mai bine in antichitatea clasica. Oamenii antici s-au saturat de zei pe care sa-i venereze, iar in schimb sa nu primeasca nimik, de aceea au inceput desi timid in prima faza sa se indrepte spre "semizei", pe care ii considerau mai aproape de ei "dat find natura lor umana" "Orfeu - rege trac", "Heracles - 1/2 uman", "zeii din Samotrace - razboinici neinfricati", "Mithras - semizeu", etc... nu mai are rost sa continui cu exemplele, reiese de la sine.
La elitele intelectuale, mai ales. Existau pe de alta parte religiile populare, si zeii pe care totusi oamenii nu se saturau sa-i venereze, si aici ma refer la marea.
Enki a scris:La elitele intelectuale, mai ales. Existau pe de alta parte religiile populare, si zeii pe care totusi oamenii nu se saturau sa-i venereze, si aici ma refer la marea.
Exista o vorba in antichitate din pacate nu o stiu exact dar ea zicea ceva de genul "cinsteste-i si respecta-i pe zei, dar nu te increde in ei", deci in opinia mea relatia omului antic cu zeii era asa cum o descriau romanii in sintagma "do ut des", "da-mi ca sa-ti dau".
ellla a scris:orice poveste are o morala ...care e morala in cazul legendei lui orfeu ? :)
Mitul orfic era o alegorie a ireversibilităţii timpului. Mitul se refera la incercarea disperata a eroului de a o readuce pe Euridice
Enki a scris:La elitele intelectuale, mai ales. Existau pe de alta parte religiile populare, si zeii pe care totusi oamenii nu se saturau sa-i venereze, si aici ma refer la marea.
Intrebare personala "de ce ti-ai luat ca nik "Enki" la sumerieni era barbat"
Nu conteaza ce sex avea, conteaza ce reprezenta. :)