Început de miri Elena, Vin 26 oct 2007 · 17 răspunsuri · 8.535 vizualizări
miri Elena a scris:Gresim atunci cand nu suntem pe 'cale'
Gresim pentru ca din greseli invatam cel mai bine.
Persoanele care ajung departe nu sunt persoanele care nu gresesc ci dimpotriva, sunt persoanele care au gresit cel mai des, care au riscat sa fie vazuti prosti, incompetenti sau caraghiosi. Cum spunea Maestru. "Un om care nu face greseli de obicei nu prea face mai nimic."
Cavaleru a scris:Gresim pentru ca din greseli invatam cel mai bine.Persoanele care ajung departe nu sunt persoanele care nu gresesc ci dimpotriva, sunt persoanele care au gresit cel mai des, care au riscat sa fie vazuti prosti, incompetenti sau caraghiosi. Cum spunea Maestru. "Un om care nu face greseli de obicei nu prea face mai nimic."
Nimic mai corect - teoretic. Iti respect in totalitate opinia si cred in ea. Insa ce faci atunci cand din greseala aceea nu iti poti forma o parere. Daca ai stat inchis in niste dogme, in niste lipsuri, in lipsa de cunostinte, iar cand ai vrut sa le obtii n-ai stiut sa le interpretezi asa cum trebuie, sa ti le schematizezi? E normal sa iti fie frica de esec. Eu una, n-am stiut niciodata cand am gresit decat sa spun adevarul, adevarul este scuza mea vesnica, nu ma pot folosi de nimeni si nimic ca sa ma scuz. Iar problemele mele sunt mult mai putine si mai simple decat ale altora. Simpla comunicare cu cei din jur e atat de complicata. E un joc pe care eu nu prea pot sa il fac.
stillchild a scris:Insa ce faci atunci cand din greseala aceea nu iti poti forma o parere.
cauti pe forum userul "stillchild" si te uiti la semnatura ei 
Cavaleru a scris:cauti pe forum userul "stillchild" si te uiti la semnatura ei
ai fost un dulce cu replica asta!
se pare ca trebui sa imi iau in fata multe palme de la viata si sa invat din propriile mele greseli, insa am sa iau atat de multe... pentru ca mie imi plac lucrurile simple si frumoase... nu mi-am dorit niciodata mai mult, sau daca mi-am dorit am luptat in umbra sa nu fiu vazuta sa nu atrag atentia, pentru ca m-am vazut ca sunt atat de salbatica...
O sa am forta, stiu asta, intr-o buna zi sa incep sa ma auto-responsabilizez. Insa as vrea sa stiu cine sunt mai intai, si sa imi placa asta... sa nu ma mai las influentata, intimidata, sa nu imi fie frica de cei din jur, de impresia pe care o las, sa nu mai raman fara cuvinte, sa pot aprecia dupa propriile mele valori tot ce e jur, fara sa spun cu voce tare ce gandesc, sa rumeg gandurile in timp ce iau o atitudine. Si momentan nu pot face asta... Dar am sa pot intr-o zi. Si am sa fac tot posibilul sa-mi tin minte propria semnatura.
stillchild a scris:se pare ca trebui sa imi iau in fata multe palme de la viata si sa invat din propriile mele greseli, insa am sa iau atat de multe... pentru ca mie imi plac lucrurile simple si frumoase... nu mi-am dorit niciodata mai mult, sau daca mi-am dorit am luptat in umbra sa nu fiu vazuta sa nu atrag atentia, pentru ca m-am vazut ca sunt atat de salbatica...
O sa am forta, stiu asta, intr-o buna zi sa incep sa ma auto-responsabilizez. Insa as vrea sa stiu cine sunt mai intai, si sa imi placa asta... sa nu ma mai las influentata, intimidata, sa nu imi fie frica de cei din jur, de impresia pe care o las, sa nu mai raman fara cuvinte, sa pot aprecia dupa propriile mele valori tot ce e jur, fara sa spun cu voce tare ce gandesc, sa rumeg gandurile in timp ce iau o atitudine. Si momentan nu pot face asta... Dar am sa pot intr-o zi. Si am sa fac tot posibilul sa-mi tin minte propria semnatura.
nu e vorba "de palme" de la viata.... e vorba de " decizii" luate cunoscindu-ti identitatea...... pot "exista" rani din decizii dar valoarea lor nu ti-o poate lua nimeni cind inveti din ele.....in acel cerc (identitate) de care ti-am spus esti stapina pe decizii, idei si emotii..... esti tu..... iar " cercul"e bine sa fie complet si e bine sa pui "usi" la el iar tu decizi daca ce vine din exterior lasi sa intre sau nu luind decizia sa spui da sau nu in functie de " identitatea "ta....
multa iubire
DOGMELE - iata un 'obstacol' de mare anvergura in 'mintea ' multora dintre noi.Cum poate un om sa 'spele' aceast
flagel ,adanc sadit in educatia lui?? Poate cineva sa-mi explice,din cei care au incercat si au reusit.
Sa auzim de bine...
MissTake a scris:Da,este reala aceasta lume spirituala in masura in care nu ne acoperim ochii si alegem sa vedem,sa simtim,sa palpam ce-i in noi si in ceilalti.
insa multi au ochii acoperiti si oscileaza intre material si spiritual,in mod inconstient.si pana la urma raman fiinte dominate de material.si sunt unii,mai rar si mai de pret,care isi depasesc conditia umana. 
"Doi priveau printre zabrele:
Unul, la noroi, altul, la stele."
Cred ca este foarte important
incotro iti indreti gandurile,
fiecare este liber sa priveasca incotro
doreste.
LIBERUL ARBITRU