M
Cele mai frumoase ganduri
Început de miracovdicov, Mar 23 oct 2007 · 185 răspunsuri · 60.834 vizualizări
Norii
Făşii cernite de văzduh, o, Nori,
Necontenit călătoriţi în zare,
În schimbătoarea voastră-nfiripare
Voi rămâneţi aceiaşi călători.
În tot vă regăsesc, năluci fugare,
Şi peste noi tronaţi biruitori,
Voi sunteţi suflete de luptători
Şi-a dorului eternă întrupare.
...Şi de cădeţi cu rodul unei ploi
Sau cu-a zăpezii albă risipire,
Sunteţi avântul către forme noi.
Spre voi se-nalţă-ntreaga-ne iubire,
Căci în a voastră fugă şi-nnoire
O, Norilor, ne recunoaştem noi.
Tudor Vianu
O, gândul meu de seară...
O, gândul meu de seară aducător de pace,
Cum îmi strecori în suflet lumina lunei pline,
Cum mi te-aşterni pe rană când zuciumarea tace
Împrăştiind odihnă şi farmece senine.
Cum îmi strecori în suflet lumina lunei pline!
În noi sunt suferinţe şi doruri seculare:
La raza ta de aur se liniştesc deodată,
Ca urşii albi pe-ntinsul câmpiilor polare
Când pe cuprinsul bolţii luceafărul se-arată.
O, gândul meu de seară, eşti piatra peste care
Zidesc cu noi speranţe cetăţi ce nu s-or stinge,
Adânca ta tăcere e-un câmp de germinare
În care va renaşte dorinţa de-a învinge.
Tudor Vianu
Editat Sâm 12 ian 2013 18:01
gandurile mele privesc in fereastra cerului si chicotesc:Cat de frumoase suntem si cat de mult semanam cu gandurile care ne privesc in ochi...frunze vestede, maronii, ce plutesc pe coada vantului in zari albastre...
"-Frumuseţea ta
Raiul din mine
Se crăpa de ziuă şi poarta spre fericire se deschidea
abia atinsă de strălucirea răsăritului ce învia Pământul.
Era un început de primăvară îmbietoare
când toate revin pe făgaşul lor ce curge spre lumină -
când tot ce a dormit în stinsul iernii se trezeşte la viaţă.
O elevă de o frumuseţe inocentă -
o tânără îmbracată într-o rochie albă ca de mireasă
se uita pe oglinda din havuzul parcului
c-un zâmbet de o nostalgie fantomatică.
Strălucea de beatitudine angelică
reflectându-se în apă
ca şi cum întreaga natură se dăruia
acestui suflet unic pe care l-a creat înadins.
Mirosea a viorele în tot oraşul
şi inima palpita de încântare.
Nu ştiu cine a scris pe cer "Te Iubesc!"...
M-am simţit ca şi cum jumătatea mea nevăzută
voia să-mi întregească tot mai curând
sufletul însetat de izvorul ce-l face să existe.
O salcie abia înflorită îşi legăna pletele în liniştea zefirului
aducand cu sine în oraş o stare uşoară de melancolie vernală...
Editat Mie 20 feb 2013 11:52
O lacrima de-argint iti tremura pe gene -
Din cer cadeau ca-n basme mii si mii de pene;
Vedeam... ce nimeni altul n-o sa vada:
O roza ca de foc crescuse din zapada.
Spune-mi despre tăcerile tale
din mijlocul cuvintelor
de la marginea poveştii,
de la primul r
doar marea şi noaptea mai pot să ne spună
ce mov şi senini eram împreună
Fabian Anton
Tot ce rămâne
în urma ninsorii
ce ai cernut-o
cu sufletu-ţi îndrăgostit
e alaiul inefabilului,
pe care nimeni
nu mi-l mai poate dărui....
Andreea Trifu
Editat Dum 17 mar 2013 05:42
pe o diagonală de cer
ea stătea cu ochii ațintiți
către el.
pe cealaltă diagonală,
el o ținea