a browser a scris:Citesc sectiunea asta pe sarite de ceva timp. Inteleg ca multa lume a avut si are inca probleme apropos de parinti si influenta lor nefasta in viata lor. Multi sunt debusolati, multi au avut experiente nenorocite etc. Ce nu pot insa sa inteleg este...de ce nu "move on" cu toate astea? Daca te tot concentrezi pe ororile care ti-au amarat copilaria si adolescenta, de ce simti nevoia sa tot inoti in baltoaca aia? Mergi mai departe si gata, nu te mai gandi atat la trecut? Si dorinta asta de a staaaa cu lunile si discuta pe internet cu altii in situatie indentica e tot un fel de stat in baltoaca si plutit in ea. Daca tot vrei sa te faci bine si sa ai o viata cat de cat normala, mergi mai departe, nu-ti mai plange de mila. Nu mai trai in trecut, traieste in prezent.
E ca si cum ai baga o planta in pamant si in fiecare zi ai dezgropa-o sa vezi cat i-a mai crescut radacina, sau tulpina etc. O omori frate cu zilele, lasa-o in pace sa creasca!!!
Nu m-am luat de nimeni in particular, am scris in general. Cine se simte vizat - e bine, cine nu - sa fie sanatos.
Da e usor de zis dar mai greu de facut, ce pot sa iti zic daca nu as fi inteles ca de fapt parintii mei la randul lor au probleme(mai mari decat ale mele) atunci inca i-as mai blama,dar ceva ma facut sa inteleg ca nu e vina lor ca sunt bolnavi(lucru foarte advarat) caci daca ar fi fost sanatosi probabil ca ar fi stiut sa ma iubeasca si sa-mi ofere tot ce m eu nevoie,dar nu.Eu acum nu mai stau sa-mi imi plang de mila , sa zicem ca cineva mi-a deschis ochii ci doar vreau sa invat cum sa fac fata la urmatoarele greutati ce vor veni, ca viata nu opreste aici, mai am mult de trait si multe de oferit pentru cine merita, sa invat sa ma accept.Sa invat canumai daca vreau pot trece peste trecut, este foarte dificil; dar stiu ca e poate -si pentru cineva care nu a trecut peste asa ceva e mai greu sa inteleaga, ei vor reusii numai sa zica ceva de genu"lasa ca nu esti singura care are probleme sunt alti care au trecut prin razboi si nu au patit nimic, veziti de viata ta in continuare" dar razboiu ce se duce in sufletul e de nescris- lupt sa ma ccept, sa fiu acceptat sa invat sa iubesc ca nu a avut cine sa ma invete. Si da cam asa este referitor la planta asa am facut pana acum, dar de acum situatia se va schimba voi lasa planta in pamant sa creasca si voi avea grija de ea.
In rest numai bine la toti!!!