Vinovata de propria sexualitate?

vreau sa deschid un topic nou, pt ca vad ca toata lumea aici e foarte deschisa si sa va cer un sfat.imi cer scuze daca, prin ceea ce am sa intreb am sa jignesc cumva pe cineva.

sunt femeie si iubesc o femeie...de multi ani.imi este cea mai buna prietena, am impartit si bune si rele, ne spunem totul, avem grija una de alta.problema e ca eu m-am indragostit de ea, de mult timp, dar nu i-am spus nimic, de teama sa nu se strice totul intre noi.nu stiu daca ma intelegeti...intotdeauna am fost de parere ca prietenia adevarata e rara si e mai importanta decat orice altceva.de multe ori am senzatia ca sentimentele sunt reciproce...dar niciodata n-a existat vreun gest explicit intre noi in sensul asta.ea m-a intrebat de multe ori, mai in gluma, mai in serios daca nu cumva simt si altceva pt ea...i-am spus ca nu, de teama sa n-o pierd.

nu stiu ce sa fac...am un sentiment cumplit de vinovatzie fatza de ea,o iubesc, o doresc, dar in acelasi timp mi-e sila de mine ca simt asa si nu stiu cum sa-i spun de teama ca se va strica totul intre noi.desi ea a avut mai multi prieteni, iubiti, tot ce discutam discutam impreuna, decidem impreuna, ca un cuplu, nu ne certam niciodata, mereu e caldura si armonie intre noi, prietenii nostri ne spun mai in gluma mai in serios ca ce bine ne sta impreuna si ca ne invidiaza pt ce avem.

mi-e frica sa-i spun ce simt si mi-e frica de reactia ei...sa-i spun dupa atatia ani, sunt oare doar o mincinoasa ordinara?

va rog, dati-mi un sfat, ca am mare nevoie.

HEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE

P!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

modheshulete a scris:

vreau sa deschid un topic nou, pt ca vad ca toata lumea aici e foarte deschisa si sa va cer un sfat.imi cer scuze daca, prin ceea ce am sa intreb am sa jignesc cumva pe cineva.

sunt femeie si iubesc o femeie...de multi ani.imi este cea mai buna prietena, am impartit si bune si rele, ne spunem totul, avem grija una de alta.problema e ca eu m-am indragostit de ea, de mult timp, dar nu i-am spus nimic, de teama sa nu se strice totul intre noi.nu stiu daca ma intelegeti...intotdeauna am fost de parere ca prietenia adevarata e rara si e mai importanta decat orice altceva.de multe ori am senzatia ca sentimentele sunt reciproce...dar niciodata n-a existat vreun gest explicit intre noi in sensul asta.ea m-a intrebat de multe ori, mai in gluma, mai in serios daca nu cumva simt si altceva pt ea...i-am spus ca nu, de teama sa n-o pierd.

nu stiu ce sa fac...am un sentiment cumplit de vinovatzie fatza de ea,o iubesc, o doresc, dar in acelasi timp mi-e sila de mine ca simt asa si nu stiu cum sa-i spun de teama ca se va strica totul intre noi.desi ea a avut mai multi prieteni, iubiti, tot ce discutam discutam impreuna, decidem impreuna, ca un cuplu, nu ne certam niciodata, mereu e caldura si armonie intre noi, prietenii nostri ne spun mai in gluma mai in serios ca ce bine ne sta impreuna si ca ne invidiaza pt ce avem.

mi-e frica sa-i spun ce simt si mi-e frica de reactia ei...sa-i spun dupa atatia ani, sunt oare doar o mincinoasa ordinara?

va rog, dati-mi un sfat, ca am mare nevoie.

HEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE

P!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

in primul rand ...felicitari ca ai avut curajul sa te expui ....public ...e un pas .......si maine e o zi

modheshulete a scris:

vreau sa deschid un topic nou, pt ca vad ca toata lumea aici e foarte deschisa si sa va cer un sfat.imi cer scuze daca, prin ceea ce am sa intreb am sa jignesc cumva pe cineva.

sunt femeie si iubesc o femeie...de multi ani.imi este cea mai buna prietena, am impartit si bune si rele, ne spunem totul, avem grija una de alta.problema e ca eu m-am indragostit de ea, de mult timp, dar nu i-am spus nimic, de teama sa nu se strice totul intre noi.nu stiu daca ma intelegeti...intotdeauna am fost de parere ca prietenia adevarata e rara si e mai importanta decat orice altceva.de multe ori am senzatia ca sentimentele sunt reciproce...dar niciodata n-a existat vreun gest explicit intre noi in sensul asta.ea m-a intrebat de multe ori, mai in gluma, mai in serios daca nu cumva simt si altceva pt ea...i-am spus ca nu, de teama sa n-o pierd.

nu stiu ce sa fac...am un sentiment cumplit de vinovatzie fatza de ea,o iubesc, o doresc, dar in acelasi timp mi-e sila de mine ca simt asa si nu stiu cum sa-i spun de teama ca se va strica totul intre noi.desi ea a avut mai multi prieteni, iubiti, tot ce discutam discutam impreuna, decidem impreuna, ca un cuplu, nu ne certam niciodata, mereu e caldura si armonie intre noi, prietenii nostri ne spun mai in gluma mai in serios ca ce bine ne sta impreuna si ca ne invidiaza pt ce avem.

mi-e frica sa-i spun ce simt si mi-e frica de reactia ei...sa-i spun dupa atatia ani, sunt oare doar o mincinoasa ordinara?

va rog, dati-mi un sfat, ca am mare nevoie.

HEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE

P!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Sunt de parere ca dupa ce ati fost prietene atatia ani,dintr-o data sa incerci sa-i spui ca o iubesti ca pe o femeie,e o greseala fatala. Nu-i spune,femei sunt destule pe lumea asta,daca tot ti-ai descoperit aceasta inclinatie,sa-i spunem...Iar daca in compania ei nu mai poti sta,atunci mai bine inchei o relatie de prietenie elegant,decat asa...Omiti,ocolesti adevarul,nu inseamna ca o minti.Pur si simplu iti vezi de viata. E trist si greu,dar e cel mai onorabil in opinia mea.

red2shoes a scris:

in primul rand ...felicitari ca ai avut curajul sa te expui ....public ...e un pas .......si maine e o zi

multam mult de incurajare.....

MissTake a scris:

Sunt de parere ca dupa ce ati fost prietene atatia ani,dintr-o data sa incerci sa-i spui ca o iubesti ca pe o femeie,e o greseala fatala. Nu-i spune,femei sunt destule pe lumea asta,daca tot ti-ai descoperit aceasta inclinatie,sa-i spunem...Iar daca in compania ei nu mai poti sta,atunci mai bine inchei o relatie de prietenie elegant,decat asa...Omiti,ocolesti adevarul,nu inseamna ca o minti.Pur si simplu iti vezi de viata. E trist si greu,dar e cel mai onorabil in opinia mea.

Si daca acea femeie, nutreste aceleasi sentimente, fiind in aceasi situatie si de teama sa nu strice totul, nu-i spune?

ironic a scris:

Si daca acea femeie, nutreste aceleasi sentimente, fiind in aceasi situatie si de teama sa nu strice totul, nu-i spune?

E o intrebare foarte buna,ironic.Chiar azi am avut o discutie cu cineva care mi-a povestit o pilda vis-a-vis de lucrurile pe care nu le facem la timpul lor si de frica si timiditate pierdem "trenul"...In fiecare context ne asumam niste riscuri,daca ii spune,poate pierde o prietenie de ani de zile si un suflet drag,daca nu-i spune,isi poate vedea onorabil de viata in continuare...Depinde cum vede fiecare....Eu asa consider ca e onest fata de un om cu care ai impartit totusi ceva.

ironic a scris:

Si daca acea femeie, nutreste aceleasi sentimente, fiind in aceasi situatie si de teama sa nu strice totul, nu-i spune?

Cam ai dreptate...in dragoste e totul sau nimic.

Si oricum,daca intr-adevar o iubeste va fi din ce in ce mai greu sa ascunda ce simte si socul(daca va fi unul)va fi cu atat mai mare cu cat va trece timp mai mult.Oricum trebuie sa traiasca intr-o adevarat tortura pastrand secretul asta.Si chiar daca tace prietenia va avea de suferit,ea avand desigur tendinta de a se ichide in sine putin cate putin.

Una peste alta...parerea mea este ca trebuie spus!Un suflet inpovarat nu foloseste la nimic!

MissTake a scris:

E o intrebare foarte buna,ironic.Chiar azi am avut o discutie cu cineva care mi-a povestit o pilda vis-a-vis de lucrurile pe care nu le facem la timpul lor si de frica si timiditate pierdem "trenul"...In fiecare context ne asumam niste riscuri,daca ii spune,poate pierde o prietenie de ani de zile si un suflet drag,daca nu-i spune,isi poate vedea onorabil de viata in continuare...Depinde cum vede fiecare....Eu asa consider ca e onest fata de un om cu care ai impartit totusi ceva.

multumesc mult de raspuns.beleaua e ca sufletul ala drag e FOARTE DRAG, adica viata mea, fara ea, nu are nici o noima....stiu asta pt ca am avut o perioada-scurta, e adevarat- in care, din cauza mea, nu am vorbit....nu ne-am certat, dar, ...hai sa zicem ca am luat o pauza.a fost ingrozitor.cand m-a iertat, m-a sunat sa ma intrebe ce fac, si uite asa am reluat relatia...as spune si mai stransa ca inainte.poate suna aiurea, dar, asa cum majoritatea oamenilor isi gasesc sufletul pereche intr-o persoana de sex opus, -cand zic suflet pereche zic o persoana fara de care NU POTI TRAI,pt ca simti ca traiesti fara o bucata din tine- asa eu l-am gasit in ea.stiu ca e greu de inteles..si mie mi-e greu inca sa accept asta...dar...

asa ca, vezi?cum sa continui fara ea?catre ce?asta e problema mea.si daca ea simte la fel asa cum am avut senzatia de mai multe ori....si nu spune?cum sa abordez problema?

MissTake a scris:

E o intrebare foarte buna,ironic.Chiar azi am avut o discutie cu cineva care mi-a povestit o pilda vis-a-vis de lucrurile pe care nu le facem la timpul lor si de frica si timiditate pierdem "trenul"...In fiecare context ne asumam niste riscuri,daca ii spune,poate pierde o prietenie de ani de zile si un suflet drag,daca nu-i spune,isi poate vedea onorabil de viata in continuare...Depinde cum vede fiecare....Eu asa consider ca e onest fata de un om cu care ai impartit totusi ceva.

Pe de alta parte mai este si vorba aia: "Nu risti, nu castigi!"

Parerea mea este sa faca exact cum simte, sa urmareasca diversele semne trecute usor cu vederea. Fiind aproape sufleteste nu poate sa nu simta daca acea femeie ii impartaseste sentimentele in felul in care-si doreste.

modheshulete a scris:

multumesc mult de raspuns.beleaua e ca sufletul ala drag e FOARTE DRAG, adica viata mea, fara ea, nu are nici o noima....stiu asta pt ca am avut o perioada-scurta, e adevarat- in care, din cauza mea, nu am vorbit....nu ne-am certat, dar, ...hai sa zicem ca am luat o pauza.a fost ingrozitor.cand m-a iertat, m-a sunat sa ma intrebe ce fac, si uite asa am reluat relatia...as spune si mai stransa ca inainte.poate suna aiurea, dar, asa cum majoritatea oamenilor isi gasesc sufletul pereche intr-o persoana de sex opus, -cand zic suflet pereche zic o persoana fara de care NU POTI TRAI,pt ca simti ca traiesti fara o bucata din tine- asa eu l-am gasit in ea.stiu ca e greu de inteles..si mie mi-e greu inca sa accept asta...dar...

asa ca, vezi?cum sa continui fara ea?catre ce?asta e problema mea.si daca ea simte la fel asa cum am avut senzatia de mai multe ori....si nu spune?cum sa abordez problema?

Deja daca tu spui ca ea e sufletul tau pereche(cu toate ca in viziunea mea termenul are o alta nuanta),sau ma rog,persoana pe care o iubesti mai mult ca orice,fara care nu iti vezi viata,atunci nu ramane decat sa infrunti situatia si realitatea si sa ii spui...Da,va fi greu,iti asumi niste riscuri teribile,dar deja sentimentele tale au ajuns la un stadiu mult prea avansat pentru a te mai putea opri.Este important sa faci ce simti.Si daca in anumite momente o simti pe ea pe aceeasi lungime de unda cu tine,atunci fa-ti curaj si spune-i intr-un moment de relaxare si calm,intr-un moment de bine ca tu o vezi ca pe o femeie,ca o iubesti ca pe o femeie,asa cum poti iubi un barbat...Si-apoi tragi de doua ori aer in piept si astepti deznodamantul...In situatia data,e mult mai grav sa taci,nu vei putea trai niciodata cu asta daca ea e totul pentru tine... Zi-i,n-ai alta solutie...Dar nu mai amana momentul,fa-o curand.