De ce-am iubi femeile

Maat a scris:

S-a mutat cumva topicul la psihologie si mie nu mi s-a adus la cunostinta ? :roll:

Iosafat tu cum iubesti femeia ?

Asa cum scrie Costy73, cu inima largă fără discernăm

As vrea sa te-nteleg , dar sincer imi este tare greu . Oricum nu mai insist , pentru ca s-ar putea sa ma dezamageasca ce voi descoperi .

bydy a scris:

Vrei sa fii barbatul meu ? :roll:

On : Pt ca nu vreti sa fiti homosexuali .

De unde ai scos motivul asta?? :)

De ce iubesc femeia?! pentru ca barbatii nu-mi plac, pentru ca sunt dulci(atunci cand vor), pentru ca sunt inger si drac in acelasi timp....ce atata vorbaraie, pentru ca sunt ceea ce iubim cel mai mult in aceasta viata(dar probabil pe locul 2 dupa copii)

Maat a scris:

Atunci devine posesiva , prin neantelegerea faptului ca celalalt nu-ti mai poate oferi . Habar nu am , dar daca tot veni vorba de iubire , intre un el si o ea , parerea mea este ca-ntotdeauna trebuie sa-l iubim pe celalalt asa cum isi doreste el , poate doar atunci vom invata iubirea adevarata si vom putea sa spunem cu adevarat " Te iubesc " .

Nu devine posesiva, dimpotriva. Caci vorbesti despre iubirea adevarata, cand iubesti cu adevarat pe cineva important pentru tine este ca el/ea sa fie fericit/a chiar daca nu-ti impartaseste sentimentele.

"Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,

Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,

Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,

supuneti-va misterului ei,

Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,

Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si o

simtiti profunda si divina, dati-i crezare,

Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,

asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile.

Fiindca, precum iubirea va incununa,

adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice.

Precum va face sa cresteti mult mai repede si imbatati de fericire,

Tot ea trebuie sa va si reteze si uscaciunile

si sa va distruga cat mai repede rautatile si egoismul.

Precum ea va ridica imbatati de bucurie,

pana la inaltimea voastra ideala,

alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie

ramurile cele mai fragile care freamata

in lumina soarelui infinit al iubirii,

Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa

forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre,

zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.

Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.

Va treiera pentru a va decoji.

Va vantura spre a va curata de pleava.

Va macina pana la inalbirea fainii voastre.

Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.

Ca apoi sa va harazeasca focului sau

si sa puteti deveni painea cea sfanta

a nemuririi la ospatul divin.

Toate aceste si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,

pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii

si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne

din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.

Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,

suspiciune sau de teama,

veti cauta doar tihna si placerea dragostei

care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,

Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,

goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,

Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,

in lumea fara de anotimpuri,

unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,

unde veti plange

dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut

smulge extazul iubirii.

Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica,

divina si misterioasa decat de la sine.

Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita

de cel sau cea caruia i se daruie;

Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,

sublima si transfiguratoare.

Cand iubiti nu trebuie sa spuneti "Creatorul e in inima mea",

ci mai degraba "eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului",

Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,

fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,

va va arata cu siguranta drumul ea insasi.

Iubirea nu are nici o alta dorinta

decat aceea de a se implini prin totala iubire.

Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,

fie ca ele acestea sa fie:

Sa te topesti de iubire in tot si

sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;

Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;

Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;

Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;

Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,

plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;

Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,

la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;

Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,

Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,

iar pe buze sa ai un cantec de lauda."

samsara a scris:

Nu devine posesiva, dimpotriva. Caci vorbesti despre iubirea adevarata, cand iubesti cu adevarat pe cineva important pentru tine este ca el/ea sa fie fericit/a chiar daca nu-ti impartaseste sentimentele.

"Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,

Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,

Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,

supuneti-va misterului ei,

Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,

Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si o

simtiti profunda si divina, dati-i crezare,

Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,

asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile.

Fiindca, precum iubirea va incununa,

adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice.

Precum va face sa cresteti mult mai repede si imbatati de fericire,

Tot ea trebuie sa va si reteze si uscaciunile

si sa va distruga cat mai repede rautatile si egoismul.

Precum ea va ridica imbatati de bucurie,

pana la inaltimea voastra ideala,

alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie

ramurile cele mai fragile care freamata

in lumina soarelui infinit al iubirii,

Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa

forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre,

zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.

Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.

Va treiera pentru a va decoji.

Va vantura spre a va curata de pleava.

Va macina pana la inalbirea fainii voastre.

Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.

Ca apoi sa va harazeasca focului sau

si sa puteti deveni painea cea sfanta

a nemuririi la ospatul divin.

Toate aceste si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,

pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii

si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne

din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.

Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,

suspiciune sau de teama,

veti cauta doar tihna si placerea dragostei

care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,

Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,

goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,

Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,

in lumea fara de anotimpuri,

unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,

unde veti plange

dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut

smulge extazul iubirii.

Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica,

divina si misterioasa decat de la sine.

Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita

de cel sau cea caruia i se daruie;

Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,

sublima si transfiguratoare.

Cand iubiti nu trebuie sa spuneti "Creatorul e in inima mea",

ci mai degraba "eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului",

Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,

fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,

va va arata cu siguranta drumul ea insasi.

Iubirea nu are nici o alta dorinta

decat aceea de a se implini prin totala iubire.

Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,

fie ca ele acestea sa fie:

Sa te topesti de iubire in tot si

sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;

Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;

Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;

Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;

Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,

plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;

Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,

la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;

Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,

Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,

iar pe buze sa ai un cantec de lauda."

scrii prea "profund" si asta ii va face pe multi sa o considere " ideal", " imposibil", etc....... :roll:

multa iubire

Nu trebuie argumentat prea mult despre de ce

Trebuie doar investita iubire si pus suflet

:roll:

P.S. Supravietuirea speciei depinde de asta

samsara a scris:

Nu devine posesiva, dimpotriva. Caci vorbesti despre iubirea adevarata, cand iubesti cu adevarat pe cineva important pentru tine este ca el/ea sa fie fericit/a chiar daca nu-ti impartaseste sentimentele.

Este atat de frumoasa iubirea de care vorbesti si atat de putin egoista , insa tocmai de aceea pare atat de ireala . Arata-mi tu cati au capacitatea aceasta de a iubi . Nu spun doar de barbat ci si femeia . Eu cred ca singura iubire de acest gen este iubirea mamei fata de pruncul ei ...in rest orice iubire-i egoista .

the listener a scris:

scrii prea "profund" si asta ii va face pe multi sa o considere " ideal", " imposibil", etc....... :roll: multa iubire

Maat a scris:

Este atat de frumoasa iubirea de care vorbesti si atat de putin egoista , insa tocmai de aceea pare atat de ireala . Arata-mi tu cati au capacitatea aceasta de a iubi . Nu spun doar de barbat ci si femeia . Eu cred ca singura iubire de acest gen este iubirea mamei fata de pruncul ei ...in rest orice iubire-i egoista .

Incep sa nu mai cred ca barbatii mai iubesc femeile, ca femeile mai iubesc barbatii... Mai avem timp sa iubim? Mai stim sa ne lasam in voia simturilor?