La mine e putin diferit. Sunt la facultate si lucrez dar tatal meu sa-a impotrivit la inceput; in conceptia lui, el trebuie sa imi dea bani pentru facultate, eu trebuie sa termin facultatea cu note mari pentru ca apoi am tot timpul din viata sa muncesc si sa castig cat vreau. Mie mi-a fost greu sa-la conving sa ma lase sa muncesc pentru ca imi gasisem sa lucrez in domeniul pe care il studiam, Jurnalism. A trebuit sa-i demonstrez ca pot lua note mari muncind in paralel.
In anul I am facut voluntariat la un post de radio. In anul II am plecat de la radio, dar deja eram obisnuita cu ritmul alert asa ca am semnat contract de colaborare cu un post TV. Aici a fost mult mai greu. De foarte multe ori am vrut sa renunt. Televiziunea este un "climat" foarte ciudat pentru munca. Nimeni nu menajeaza pe nimeni, greselile nu sunt sanctionate doar de sefi, ci si de public. Oamenii care lucreaza acolo unde sunt eu nu au Jurnalism, sa-au temut si sa-au purtat foarte refractar cu noi studentii, parca doreau sa ne arate ca nu stim nimic, chiar daca "ne laudam ca facem Jurnalism". Pe mine au prins ciuda pentru ca neavand nevoie de bani considerau ca iau totul in joaca. Pe postul pe care am intrat eu era mai usor de facut "glume proaste" pentru ca atentia mea trebuia sa fie mereu incordata. Pe motiv ca "asa este mass media", am fost tinta unor farse mai mult sau mai putin hazlii pentru mine. Eu sunt mai alintata, foarte orgolioasa, si mi-a fost foarte greu sa rezist acolo. De fiecare data veneam acasa, plangeam si ma hotaram sa renunt; ai mei ziceau ca imi dau ei lunar banii pe care ii castigam acolo, numai sa nu ma mai duc. Nu reuseam sa-i fac sa inteleaga faptul ca eu lucram pentru mine si pentru ca am vrut sa ma perfectionez, nu pentru bani. Urmatoarea zi plecam la munca si o luam de la capat.
Acum am un an si jumatate de cand lucrez in TV si ma simt ca un erou care a rezistat pe baricade.
Nu stiu daca intre timp sa-au obisnuit ei cu mine sau m-am obisnuit eu cu ei. M-am maturizat foarte mult de cand lucrez acolo, acum stiu foarte bine job-description-ul si nu mai face nimeni farse. Vreau sa cred ca am invatat sa iau lucrurile in serios, stiu sa fac parte dintr-un colectiv, si nu mai sunt atat de alintata. Ca si la i g i u sa, anii acestia de munca ma vor ajuta la CV dar cel mai mult m-au ajutat deja pe mine ca om. Munca pe timpul facultatii nu numai ca iti da satisfactii materiale, dar te ajuta sa te maturizezi si sa fii pregatita mai bine pentru viata.