A mai trecut un an ... si in total 10 ...

Azi se implinesc 10 ani ... 10 ani de cand Dumnezeu a hotarat sa-l ia dintre noi ... si probabil i-a oferit ceva mai bun decat ii oferea viata pe acest pamant ... a fost prea bun pentru noi ... si ... lacrimile-mi curg fara oprire ... nu vor seca niciodata ... am crescut fara o aripa ... m-am maturizat prea devreme ... am luat viata in piept prea devreme ... i-am simtit lipsa tot timpul si o voi simti toata viata mea ... am facut o greseala fata de el ... am incercat sa-l "inlocuiesc" ... sa-i spun "tata" si nu numai ... am incercat sa ma apropi mai mult decat ... unui om care este tata si care m-a apropiat ca pe fiica lui ... unui om deosebit si care oricum imi va fi tata prin prisma faptului ca fiul dansului imi va deveni sot ... dar acest cuvant "tata" pentru mine inseamna foarte mult ... nu am incercat sa-l uit pe al meu, dar vroiam sa imi inlocuiesc aripa ... niciodata nu va fi posibil acest lucru ... poate ca in timp ... si nu "poate" pentru ca sigur ii voi spune "tata", dar nu va avea aceeasi semnificatie ... va fi tata si mai mult tatal lui So si ... atat ... respectul va veni de la sine ... insa ... nu pot exprima in cuvinte sentimentele ... sper sa ma obisnuiesc repede cu ideea ca "tata" mai poate fi si altcineva ... nu as vrea sa creada ca sunt plina de fitze ... ca sunt "fata de Bucuresti" ... vreau sa-l respect asa cum trebuie, dar doar atat ... imi pare asa de rau ... sigur viata mea ar fi fost alta daca ar fi fost si el ... el ... tatal meu ... care ma sorbea din privire atunci cand imi faceam temele linistita la birou ... atunci cand zburdam cu copiii pe strada si ma intorceam acasa imbujorata ... atunci cand plangeam ... nu-i voi uita niciodata privirea blanda, vocea calda, mana puternica cu care ma imbratisa ... expresiile si vorbele ... nu-l voi uita niciodata ... niciodata ... TATI, NU TE VOM UITA NICIODATA SI TE VOM IUBI LA FEL CUM NE-AI IUBIT SI TU PE NOI ... eu, mama si fra .... si iarta-ma ca am incercat sa te inlocuiesc ... si te rog din sufletul meu sa te rogi pentru noi si pentru linistea noastra sufleteasca ...

mi-e dor de tine ... :D :flowers:

Trist... Imi pare rau

Se apropie Sarbatorile de iarna ... si ca in fiecare an in aceasta perioada ma gandesc mai mult la tata ... ii am pe toti ceilalti langa mine, dar lipseste el ... viata merge inainte ...

El va fi mereu cu voi , in fiecare sarbatoare si-n fiecare eveniment fericit sau nu ... El este in inimile voastre , iar acest lucru nu vi-l poate lua nimeni .

soarele a scris:

Azi se implinesc 10 ani ... 10 ani de cand Dumnezeu a hotarat sa-l ia dintre noi ... si probabil i-a oferit ceva mai bun decat ii oferea viata pe acest pamant ... a fost prea bun pentru noi ... si ... lacrimile-mi curg fara oprire ... nu vor seca niciodata ... am crescut fara o aripa ... m-am maturizat prea devreme ... am luat viata in piept prea devreme ... i-am simtit lipsa tot timpul si o voi simti toata viata mea ... am facut o greseala fata de el ... am incercat sa-l "inlocuiesc" ... sa-i spun "tata" si nu numai ... am incercat sa ma apropi mai mult decat ... unui om care este tata si care m-a apropiat ca pe fiica lui ... unui om deosebit si care oricum imi va fi tata prin prisma faptului ca fiul dansului imi va deveni sot ... dar acest cuvant "tata" pentru mine inseamna foarte mult ... nu am incercat sa-l uit pe al meu, dar vroiam sa imi inlocuiesc aripa ... niciodata nu va fi posibil acest lucru ... poate ca in timp ... si nu "poate" pentru ca sigur ii voi spune "tata", dar nu va avea aceeasi semnificatie ... va fi tata si mai mult tatal lui So si ... atat ... respectul va veni de la sine ... insa ... nu pot exprima in cuvinte sentimentele ... sper sa ma obisnuiesc repede cu ideea ca "tata" mai poate fi si altcineva ... nu as vrea sa creada ca sunt plina de fitze ... ca sunt "fata de Bucuresti" ... vreau sa-l respect asa cum trebuie, dar doar atat ... imi pare asa de rau ... sigur viata mea ar fi fost alta daca ar fi fost si el ... el ... tatal meu ... care ma sorbea din privire atunci cand imi faceam temele linistita la birou ... atunci cand zburdam cu copiii pe strada si ma intorceam acasa imbujorata ... atunci cand plangeam ... nu-i voi uita niciodata privirea blanda, vocea calda, mana puternica cu care ma imbratisa ... expresiile si vorbele ... nu-l voi uita niciodata ... niciodata ... TATI, NU TE VOM UITA NICIODATA SI TE VOM IUBI LA FEL CUM NE-AI IUBIT SI TU PE NOI ... eu, mama si fra .... si iarta-ma ca am incercat sa te inlocuiesc ... si te rog din sufletul meu sa te rogi pentru noi si pentru linistea noastra sufleteasca ...

Imi pare rau sa aud asa ceva....vorbele sunt de prisos....Curaj!

Imi pare rau...

termina cu patetismele, dumnezeu i-a facut un bine ca l-a luat de pe pamantul asta infect.

!___! a scris:

termina cu patetismele, dumnezeu i-a facut un bine ca l-a luat de pe pamantul asta infect.

OO da