Dunadan_ a scris:nici nu incerc :think:
o va face varsta. pariem?
asa cum a facut si in cazul lui schopenhauer, nu?
ai grija ce iti doresti....
experientele de viata, diferentele de cultura, etc. toate acestea ne construiesc o lume unica pt fiecare din noi, fiecare im vede lumea diferit prin prisma acestor lucruri, chiar daca e vorba de acel ceva numit dragoste.
parerea ta nu e mai buna cu nimic fata de cea a lui schopenhauer....
gandirea voastra e limitata de nivelul de experiente si cunostinte...
Wolfy_san a scris:E o prostie sa-ti fie teama sa iubesti... Dar ce te faci cand sa iubesti o persoana inseamna sa si ranesti acea persoana... ca si cum, odata cu un sarut, ii dai si o palma... Cand zambeste cu toata inima langa mine, plange cand nu sunt langa ea, si nu pentru ca imi duce dorul, ci pentru ca sunt langa ea!
Cand vad asa ceva, iubirea mi se pare cel mai pervers sentiment si ma urasc ca o intristez... dar nu pot abtine sa nu vreau sa o iubesc!
E sentiment sau e orgoliu, e incapatanare sau doar dorinta? E inima ce vrea asta?
una la mana, esti cam refractar la intrebarile pe care ti le-am adresat.
doi la mana, omul se teme de lucrurile noi, asa ca se teme si de dragoste, pt ca dragostea e noua de fiecare data cand o descoperi...
trei la mana, inceteaza cu dramatismul asta exagerat, incepi sa devii patetic, ai venit aici ca sa afli niste puncte de vedere diferite de ale tale, nu sa provoci mila tuturor.
ar trebui sa iti fie deja clara sinteza acestui topic, iubirea este buna, dar nu in cantitati industriale, pt ca intervine banalul si supra-saturarea, devalorizarea sentimentului.
iubirea trebuie intretinuta, altfel se uzeaza in timp, cum se intretine, asta depinde fiecare in parte.
de asemenea este o linie fina, intre iubire si obsesie.
asa ca iubeste, dar asteapta-te sa fii dezamagit....