El`luchador a scris:
Iti inteleg frustrarea. Si pe a mamei tale. Conflictul dintre voi se datoreaza actiunilor ambilor. Fiecare este motivat in felul lui, iar motivatia este data de viziunea fiecaruia asupra vietii.
Daca ar fi mama mea, as incerca sa fiu cat mai tolerant posibil, sa evit replicile fierbinti si mai ales s-o ajut in a gasi ce cauta. Dar asta este cel mai greu lucru, deoarece intai trebuie sa ma cunosc cat mai mult pe mine pentru ca mai apoi sa o pot intelege. Apoi sa o ajut sa se inteleaga.
Dar chiar daca nu o intelegi pe mama ta, unele lucruri fac bine oricarui om pe drumul spre autocunoastere. Si anume: incearca s-o duci in mijlocul naturii cat mai des, sa simta ca traieste, sa asculte vantul, pasarile, sa se detaseze de gandurile care o impovareaza, de frica launtrica de care poate nu e constienta. I-as transmite ca pe Dumnezeu nu-l gaseste in templele bisericesti, nici nu-si cumpara mantuirea prin reguli religioase facute tot de om, pe Dumnezeu il gaseste in adancul sufletului si-l recunoaste dupa linistea interioara, prin cunoasterea de sine si dragostea neconditionata pe care o daruieste. Iubeste natura, iubeste totul, caci Dumnezeu e in toate, in bine si rau.
Iubeste-o pe mama ta asa cum e, ca e singura mama pe care o ai in lumea aceasta!