România
Roportal.ro

O lume minunata !

Început de Stu', Joi 13 sep 2007 · 1.185 răspunsuri · 94.507 vizualizări

Abbie M.9.599 mesaje#941

E foarte greu sa obtii un echilibru permanent, daca nu imposibil. Nici eu nu pot sa inchid ochii si normal ca atunci cand ma informez despre toate nenorocirile (ca facand parte din lume, trebuie stiute)nu pot avea o stare buna. Dar daca as ramane in starea asta intruna, as ajunge la depresie. Mintea omului e ceva uimitor, cumva reuseste sa se detaseze, macar temporar, si sa iasa la suprafata. Cred ca avem nevoie de aceasta detasare, cat mai des posibil,daca nu pentru noi macar pentru cei din jurul nostru, sa putem face cat mai multe pentru ei si sa nu le stricam buna dispozitie, acolo unde exista. Realitatea trebuie cunoscuta asa cum e, dar la urma urmei instinctul de supravietuire primeaza si ne impinge sa nu renuntam.

Un sfat nu cred ca am, pentru ca nimeni nu isi poate induce starea de liniste in mod fortat, trebuie sa vina din interior. Cate unii mai incearca sa traiasca in diverse iluzii despre lumea care ii inconjoara, dar asta nu merge decat pentru mintile slable. Mai degraba poti face un efort sa vezi ca in mijlocul atator mizerii, mai exista si lucruri bune, oameni pe care ii apreciezi si alaturi de care lupti cu greutatile vietii. E un fel de mandrie in a nu te sti invins si a sti ca faci tot ce poti. Nu cred ca m-am exprimat foarte coerent dar mai bine nu imi iese.

Ideea mea ar fi ca binele, frumosul autentic exista, chiar daca sunt minoritare. Cand cei care distrug lumea ne vor lua pana si bucuria de a trai, atunci putem sa ne socotim cu adevarat invinsi.

Stu'32.419 mesaje#942
Finnian a scris:

.

Viata asta, cat de scurta si imprevizibila e, merita traita intens, secunda cu secunda. Si prin asta nu spun ca trebuie sa escaladezi muntii Himalaya sau sa te arunci cu parasuta, ci sa ai sufletul deschis mereu catre energia pozitiva care abunda in jur.

Cat despre mizeriile din jur..poate daca am sta macar 2 minute si ne-am imagina cum a fost viata omului din fata noastra..l-am intelege mai mult, si l-am judeca mai putin (vorba ceea).

Imi amintesc ca eram copil cand m-a enervat un baiat care mereu comenta si mai arunca cate o jignire in grupul de joaca. Ehee...pe atunci o tranteam din a doua, daca nu din prima. Nu mi-a trebuit mult si l-am facut sa planga (nu-s mandru de mine, dar am fost uimit). Parea un om tare...in parcare si atat. Cum sa vad eu acuma 'matahala' ca plange?

Am aflat spre seara cate probleme avea acasa. Cum venea tatal sau beat in fiecare vineri si era scandal pana duminica cand isi lua talpasita spre lucru, din nou. Facea naveta.

Am vazut-o a doua zi pe mama lui vanata la ochi. Ceilalti mi-au spus ca nu e prima data...insa pentru mine era prima data cand observam si asta. Apoi, in spatele blocului, langa magazii, l-am surprins pe fratele sau cum ii trage cateva bobarnace si el pleaca capul fara sa zica 'pas'. (era deja dresat)

Da, de atunci am invatat ca mizeriile din jur au o cauza nu tocmai demna de 'la vie en rose'. Cu ce te ajuta si..cu ce ajuta..sa te scarbeasca mizeriile din jur?

Mai bine ma concentrez, cat pot, pe solutie.

L-am convins sa intre la cercetasi. M-am imprietenit cu el si in 2 ani se muta din casa la matusa sa. 2 ani, par multi ani..dar au fost constructivi, nu pasivi.

Lirio7.026 mesaje#943

Va doresc sa aveti timp si rabdare sa cititi! Merita! :)

Subsemnatul, va aduc la cunostinta hotararea irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o am acum abuziv.

Dupa o analiza amanuntita a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.

Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL. Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, gata cu hernia de disc, parul grizonat, ochelarii pierduti, medicamentele scumpe si dintii de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT.

Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate si sa stau in bratele lui Isus. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Semnat:

YO !

Editat Vin 28 oct 2011 20:32

Stu'32.419 mesaje#945

Buna seara.

Voiam doar sa va amintesc ca viata uneori e foarte scurta. Ca ne convine sau nu.

Noi ca noi, dar ce se intampla cand viata celor dragi se stinge langa tine, incet, ca si o lumanare care poate a ars de-a lungul anilor ..prea repede, in contrast cu cele din urma clipe?

Nu, ..nu timpul incetineste..noi franam sufletul pentru a sorbi in profunzime clipele...si a le transforma in eternitate.

Ne facem cadou minuni, cand pierdem dreptul la asteptare.

Sa astepte acolo tainele seninatatii...daca nu suntem stransi cu usa, le putem amana cat mai mult. Fugim dupa lucruri usoare..caci daca ignoram rani, ne cred si altii mai usor ca ele nu exista. Si daca nu riscam mai mult, nu cunoastem sa primim mai mult. Si atunci nu vom mai cunoaste dezamagiri, caci chipurile, vom fi mai ageri. Si mai sceptici. Mai lasi, dar cu mai putine lacrimi.

Si daca ai sti ca urmeaza sa mori intr-o ora..ti-ar trece prin minte momentele care au contat.

Spune-ti tie, suflete. Care sunt acelea?

Cele in care nu ai riscat iubire?

Ai grija de sufletul tau.

Editat Mar 8 nov 2011 00:12

Ravl36.304 mesaje#946

Motto: Ne naştem cu o fire fără cusur, dar, după ani de trecere prin lume, ne lepădam de ce ne-a fost dat şi

Stu'32.419 mesaje#947
Ravl a scris:

Motto: Ne naştem cu o fire fără cusur, dar, după ani de trecere prin lume, ne lepădam de ce ne-a fost dat şi

misa114 mesaje#948

este atat de placut sa te pierzi in ochii unui copil ..... si sa te regasesti mai tanar .... mai linistit .... mai surazator.... va doresc si voua acelasi lucru .

post-27897-0-67547300-1321450331_thumb.jpg

Ravl36.304 mesaje#949

Nu vreau sa par ipocrit , da' imi era dor de topicul asta . :)

Am gasit o poveste frumoasa, as spune, despre nefericire si pe care o voi impartasi cu voi .

AndreiRN972 mesaje#950
Naeema a scris:

Ai vreun sfat ? Ce pot face ca sa nu mai fiu dezgustata ori de cate ori calc pragul dimineata in pasesc in societate ?

Pai ....... sa-ti castigi existenta prin munca cinstita.

← Înapoi la Coltul vesel