Din cand in cand revin aici, in coltisorul de lumina.
De fiecare data ma ajutati sa zambesc..chiar si cand ma astept mai putin. Va multumesc, oameni frumosi!
Zilele acestea m-am gandit intens la o fraza care mi-a trecut, aievea, in cale. Daca as fi o floare de zi.
Am primit si un raspuns. Pentru ca florile nu au amintiri.
Cu totii adunam poveri de-a lungul vietii si trebuie sa le ducem cu noi, oricat am reusi sa lasam in urma..caci boala care incepe cu U nu poate fi chiar atat de programabila. Uitarea.
Uneori inchid ochii si imi numar pe trup timpurile. Cicatrici, saruturi, mangaieri. Uneori rani pe jumatate deschise. Alteori rani pe jumatate inchise. Si mi-e dor. Mi-e dor de ce mi-as dori sa mai fie, si mi-e dor de ce mi-as dori sa nu fi fost.
Zilele acestea toamna m-a scaldat in melancolie calda. Usor insomnie, usor somn profund. Am citit mult. Gandurile altora mi-au tinut de foame. Povestile altora mi-au cantat romante. Firul amintirilor s-a desprins natural si totodata salbatec. In galop, caci nu mai am timp de ele ca si altadata.
Probabil ca doar am crescut intre timp. Posibil totusi sa fi pierdut pur si simplu teren in sufletul meu.
Eu cred! Cred cu toata fiinta-mi, ca fiecare intamplare a vietii isi are rostul ei atunci cand ramane la rang inalt in seria amintirilor. Cu liberul arbitru cu tot! Fie ele frumoase, sau mai putin frumoase. Fie ele dure, sau moi.
Si atunci le imbratisez. Fie ca sunt netede, sau au spini. Le trec prin mine in repetate randuri si uneori le ud. Cu multa sare. Sa nu le dezhidratez.
Imi multumesc apoi. Imi multumesc ca le-am fost de furtuna, casa. Inca o data. Probabil ca le e dor si lor sa ma traiasca. Sa nu uite cine am fost. Caci am fost, si nu mai sunt.
Pentru ele acum sunt o simpla amintire. Ma pot detasa. Sunt detasabil.
Pot face diferenta!
Singuratatea este apriga in schimb. Cand nimeni nu ne hidrateaza, fie si cu apa fara sare..murim incet. Asa cum mor si amintirile. Unele insa supravietuiesc timpurilor, chiar daca pe un post limitat, in trecut.
Singuratatea, din fericire, sau din pacate..nu ne lasa sa ne detasam! In singuratate amintirile nu mai pot pierde teren. Castiga in schimb mai mult decat e necesar. Si atunci e grav, caci tu insuti risti sa devii o amintire fara amintiri care sa-ti duca dorul.
Spune NU Singuratatii. Imbratiseaza viata din jurul tau.
Si, asa..de dragul toamnei si a vostru:
Te-aud!..ma astepti in tacere
Din cand in cand mai fluturi doar
o frunza-n vant..
Am sa vin!..mai ai rabdare o clipa
E inca prea devreme sa n-astept
de-un dor, un pic..
Ah!..am sa alerg din nou cu tine
Spre orizontul larg de voiosii
de mici copii..
Vad!..cum adulmeci turme de rasine
Si cum ne spulberi amintiri de chin
atat de lin..
Si vreau!.. sa imi cladesc din frunze moarte
Un almanah de clipe, ode la 'ce-ar fi fost'
..nu-i prea traziu.
Shhht..Iti simt culorile cum prind viata
Din foc, arama si penultima verdeata
Cununi am sa presar
... carari culoare
... deloc pustii.
E toamna iar.
http://www.youtube.com/watch?v=94HYEe1bOFU&feature=player_embedded
