Tocmai am citit o povestioara intr-o carte psihologica si mi-a placut atat de mult incat am hotarat sa o pun aici.Era vorba despre cum percepem noi singuratatea, faptul de a fi singuri, izolati etc.
Un om calatorise mult.De-a lungul vietii sale vizitase sute de tari reale si imaginare.
Una dintre calatoriile pe care si le amintea cel mai bine era scurta lui vizita in Pais de las Cucharas(in traducere, in Tara Furculitelor).Ajunsese la granita din intamplare:pe drumul de la Uvilandia la Parais, era o mica deviatie catre tara mentionata.Sinuosul drum se termina cu o casa izolata enorma.Cand s-a apropiat, si-a dat seama ca vila parea impartita in doua pavilioane:o aripa vestica si una estica.Si-a parcat masina si s-a apropiat de casa.La usa, o tablita anunta:
TARA MARILOR FURCULITE
<<ACEASTA TARISOARA CONSTA IN NUMAI DOUA CAMERE NUMITE ALBA SI NEAGRA.PENTRU A LE STRABATE, TREBUIE SA AVANSATI DE-A LUNGUL CORIDORULUI PANA UNDE SE BIFURCA SI SA O LUATI LA DREAPTA DACA VRETI SA VIZITATI CAMERA NEAGRA SAU LA STANGA DACA CEEA CE DORITI ESTE SA CUNOASTETI CAMERA ALBA>>.
Barbatul a luat-o prima data la dreapta.Un nou coridor de vreo 50 m lungime se termina cu o usa enorma.Nici nu a pasit mult, ca a inceput sa auda urletele care veneau din camera neagra.
Pentru moment, strigatele de durere si suferinta l-au facut sa aiba dubii, dar a continuat sa mearga.A ajuns la usa, a deschis-o si a intrat.
Asezate in jurul unei mese enorme erau sute de oameni.In mijlocul mesei se vedeau mancarurile cele mai distinse pe care si le-ar putea imagina cineva si, desi toti aveau cate o furculita cu care ajungeau la farfuria/platoul din centru, mureau de foame!Asta din cauza ca furculitele erau duble fata de bratele lor si lipite de mainile fiecaruia.In acest fel, toti puteau sa se serveasca(scuzati cacofonia), dar nimeni nu putea sa-si duca mancarea la gura.
Situatia era atat de disperata si strigatele atat de sfasietoare, incat barbatul a facut cale intoarsa si a iesit in fuga din camera.
A revenit in sala centrala si s-a dus catre camera alba.Un coridor identic celui anterior se termina cu o usa similara.Singura diferenta era ca pe drum nu se auzeau vaiete.Cand a ajuns la usa, omul a intrat in camera.
Sute de persoane se aflau in jurul unei mese la fel cu cea din camera neagra.Si in mijlocul ei se vedeau mancaruri distinse si toate persoanele aveau cate o furculita lunga fixata de mainile lor, dar aici nu se lamenta nimeni.Nimeni nu murea de foame pentru ca isi dadeau mancare unii altora!
Barbatul a zambit, s-a intors si a iesit din camera alba.
Concluzia?Ramane la interpretarea fiecaruia. 
