Început de Stu', Joi 13 sep 2007 · 1.185 răspunsuri · 94.507 vizualizări
Ravl a scris:Greu de realizat , dar da ... sunt vii .
Cand eram mica rupeam flori din cimitir, ignorand amenintarile mamei: o sa vina moroii la noapte peste tine! Parca eram nebuna, tot ce era floare si imi placea tb. sa imi apartina. Si, desi tremuram de frica moroilor, nu m-am lasat de obiceiul asta prost pana nu m-a prins paznicul cimitirului. Dupa care, am luat balacareala si de la mama. 
Buna Raul.
Asa, sa va spun povestea cu iepurasii, asa pe scurt, ca pe net nu o gasesc nicaieri. Mi le facea mama pe diafilm.
Intr-o padurice rotunda exista o comunitate numai de iepurasi albi. Intr-o seara, intr-o scorbura din mijlocul padurii naste o iepuroiaca. Cand sa se bucure, un mare soc le loveste familia si apropiatii - unul dintre cei sase iepurasi avea blanita neagra neagram ca si smoala de neagra.
Creste iepurasul intr-o comunitate care il respringe frecvent, il priveste uneori de sus, alteori cu teama..si uneori chiar si cu ura. Se satura de aceasta viata in casa care nu i-a fost niciodata casa, si cand ajunge la maturitate pleaca in lume.
Multe zile si saptamani si luni au trecut pe langa iepurasul negru care isi cauta casa. Mai mult de o noapte sau cateva ore nu se putea insa feri de ploile si frigul de afara. Scorburile pe care le gasea ca si adapost in drumul lui se adevereau a apartine altor animalute care reveneau cu furie sa si-l retrocedeze.
Venise iarna, iepurasul scormonea la radacini si incerca sa supravietuiasca cat il tineau puterile. Intr-o seara insa, venise un ger cumplit. Iarna era deja in plin stapana meleagurilor. In fata lui vedea ca prin vis o alta padurice rotunda, insa nu mai reusi sa ajunga pana acolo. cazu jos lat si isi pierdu cunostinta. Flamand si inghetat iepurasul parea amortit de orice urma de viata..
Cand se trezi, se afla intr-un culcus caldut si curat dintr-o scorbura luminoasa, in jurul careia se agitau mai multi iepurasi negri ca si el. Nu ii venea sa creada ochilor. Visa.
Ba nu, nu visa. Iepurasii il considerau ca pe unul de a lor. Se mirara cu totii cand ii auzira povestea si pentru un moment plecara rusinati capul in pamant. O iepuroaica iesi in fuga afara si reveni cu o alta iepuroaica tanara, de culoare alba ca zapada.
Iepurasul negru se indragosti pe loc si ajunsesera sa se casatoreasca, intr-o comunitate care deveni noua lui casa, singura casa adevarata - in mijlocul caruia adusese invataminte noi. Toleranta si acceptare.
In primavara, iepurasi albi, negri, albi cu peticele negre si negri cu peticele albe..se jucau intr-o veselie si bucurau privirea padurii ce odata era plina doar de iepurasi negri ca si taciunele.
Cam atat
Editat Joi 24 mar 2011 12:05
Frumoasa poveste! Mai ales ca eu, candva, am fost un fel de iepuras negru. 
Z e r o a scris:Frumoasa poveste! Mai ales ca eu, candva, am fost un fel de iepuras negru. :P
Oare nu toti am fost candva si undeva iepurasul negru, ratusca cea urata sau .. ariciul neinteles?
stupid_me a scris:Oare nu toti am fost candva si undeva iepurasul negru, ratusca cea urata sau .. ariciul neinteles?
Da, mai mult sau mai putin. E bine sa nici nu uitam.
La mine ar fi dificil, port si acum cicatricea. Poate ca e mai bine asa.
Z e r o a scris:La mine ar fi dificil, port si acum cicatricea.
Nu ce patim ne defineste, ci ce razbim.
Si mai ales, ce depasim.
Eu cred ca uneori, cu totii suntem niste iepurasi negrii .
Ravl a scris:Eu cred ca uneori, cu totii suntem niste iepurasi negrii .
:P Inainte ma apuca furia cand auzeam asta, mai simt si acum usoare tendinte
Si eu am tendinte, da' nu'mi maresc ochii prin emoticoane .
Ravl a scris:Si eu am tendinte, da' nu'mi maresc ochii prin emoticoane . :P
Asta e cel mai nevinovat bazdac, zau!
Hai sa iti spun de ce ma simteam nedreptatita. Pt. ca diferentele dintre mine si ceilalti erau la vedere. Daca ei se puteau ascunde, eu nu puteam. Eu puteam sa o incasez oricand pt. asta (pt. diferente), ceilalti erau norocosi.