O lume minunata !

ma bucur cand gasesc persoane bune, de incredere si minunate pe roportal.

delia delia a scris:

Viata este frumoasa doar daca ochii nostri vor sa o vada asa! 8)

GigJoe a scris:

ma bucur cand gasesc persoane bune, de incredere si minunate pe roportal.

azi treceam grabit pe strada si m-a rugat un copil sa-l imprumut pana diseara cu 10 lei. copilul e din familie saraca, il cunosc si eram sigur ca nu imi va inapoia banii. neputand totusi sa-l ignor, i-am propus sa ma ajute in gradina:

'imi tai iarba din curte cu masina de tuns, si primesti 20 de lei in schimb'

Copilul s-a strambat si a spus:

'Nu pot, am treaba acasa.'

Nu m-am lasat nici eu:

'Poti sa vii dupa ce termini treaba de acasa, nu e nici o graba'

Vazand totusi ca nu renunt, copilul rusinat a acceptat.Eu i-am strans mana si am adaugat:

'Am incredere in cuvantul tau.Ma bazez ca te ocupi de peluza mea.'

Eram in birou cand a aparut..la ceas destul de tarziu, putin dupa ora 10.

'Am venit, patronule, zise copilul. Nu vrei sa imi areti unde e masina si sa aprinzi lampa ca sa ma apuc de treaba?'

Bucuros ca a venit, desi nu ma asteptam sa o faca, l-am intrebat la un momentat dat:

'Stii ca sunt un om direct. Cum de ai venit in cele din urma?'

' Pai, e drept ca de lene mi-as fi incalcat cuvantul..nu asta era problema..problema era ca v-as fi inselat increderea..si pur si simplu nu am putut..'

'De ce?'

'Pentru ca mi-ati spus raspicat ca aveti incredere in mine'

Azi am vazut un film cu un copil care era in scaun cu rotile de cand se nascuse. Un batran curios il intreaba la un moment dat:

- Incredibil cum faci de toate fara sa te plangi. Trebuie ca iti e greu sa nu poti sa mergi..nu?

- Nu mai greu de cat iti este tie sa mergi.

DEMISIE OFICIALA

Subsemnata, va aduc la cunostinta hotararea irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de 10 ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.

Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandra de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intinsa la umbra unui copac si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare. Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa. Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam ratele si vanatorii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericita!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pusa in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebata:

"Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT.

Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Cum sa nu fie o lume minunata cand totul incepe asa?

hai oameni buni, impartasiti-ne si noua niste clipe minunate..nu toti sunt asa veseli ca altii...norocosilor

Se da una bucata suflet. Se alege o locatie si un timp ca si coordonate pentru un joc de-o frumusete fara seaman.

Se asterne uitarea peste inceputuri, peste realitate. Valul gros protejeaza privirea de lumina perfectiunii, ridicand iluzia la rang de adevar.

Se dau instrumente: trup, minte, suflet. Spiritul ramane imuabil, garantie a reamintirii, a revenirii acasa.

Se patrunde intr-o lume plina de contraste si oglinzi: aici-acolo, inalt-scund, bun-rau, frumos-urat, trecut-viitor, stanga-dreapta, inainte-inapoi, razboi-pace, senin-innorat, iubire-ura, bucurie-tristete