O lume minunata !

Ravl a scris:

E cu trimitere la mine ?! :P

Da' e plina de talc povestea aia . :)

nicidecum, am vazut ca-ti plac pildele.

Da , imi plac. Daca reusesc sa asimilez o pilda pe saptamana / luna chiar , intr'o zi voi fi nespus de bogat .

As fi exact ca'n povestea de mai jos :P

Cand un calugar a ajuns la marginea satului si s-a asezat sub un copac pentru a innopta. Un satean a venit in fuga si i-a strigat:

- Piatra! Piatra! Da-mi piatra!

- Ce piatra? a intrebat calugarul.

- Noaptea trecuta, Dumnezeu mi-a spus in vis ca daca voi merge la margine satului pe inserat, un calugar imi va da o piatra care ma va face bogat pentru totdeauna.

Calugarul s-a scotocit prin sac si a scos o piatra:

- Probabil ca la asta se referea. Am gasit-o ieri prin padure. Bine, ia-o daca doresti.

Omul s-a uitat fara sa-si creada ochilor. Era cel mai mare diamant din lume. Avea marimea unui cap de om.

Toata noaptea s-a zvarcolit in pat. Dimineata, l-a trezit pe calugar si i-a spus:

- M-am razgandit. Da-mi acea bogatie care ti-a permis tie sa-mi daruiesti aceasta piatra pretioasa fara sa eziti.

Ravl a scris:

Da , imi plac. Daca reusesc sa asimilez o pilda pe saptamana / luna chiar , intr'o zi voi fi nespus de bogat . :P

sa o asimilezi; in ce sens?

Sensul il gasesti in povestirea de mai sus . :P

Ravl a scris:

Sensul il gasesti in povestirea de mai sus . :P

:)

Hai sa-ti mai spun una:

"Un intelept indian avea reputatia ca prefera tacerea oricarui gen de invatatura. Locuitorii unui orasel l-au invitat, hotarati sa-i dezlege limba. Iar inteleptul a acceptat sa-i intalneasca.

In prima zi, pus in fata a o suta de ascultatori, inteleptul i-a intrebat:

- Stiti despre ce o sa va vorbesc?

- Nu, au raspuns ei.

- In cazul asta, n-o sa va spun nimic. Sunteti prea tolomaci. Nu vad despre ce as putea vorbi cu voi.

Si a plecat.

Ascultatorii, dezamagiti, au revenit a doua zi. Inteleptul i-a intrebat din nou:

- Stiti despre ce o sa va vorbesc?

- Da, au raspuns ei.

- Atunci nu am nimic sa va invat. La revedere.

Si iar a plecat.

Fara sa se recunoasca invinsi, ascultatorii au vorbit intre ei si a treia zi s-au intors, hotarati sa-l prinda in capcana pe adeptul tacerii.

Acesta i-a intrebat:

- Stiti despre ce o sa va vorbesc?

- Unii stiu, altii nu.

- In cazul asta, cei care stiu sa le spuna si celor care nu stiu.

Si inteleptul a plecat, pentru totdeauna."

Asta'i chiar usor hazlie . :P

PS.

Multumesc ! :)

Ravl a scris:

Asta'i chiar usor hazlie . :P

PS.

Multumesc !

:)

Ceva mult mai hazliu:

Un om s-a intalnit cu un altul si l-a intrebat:

- Ai un acvariu acasa?

- Da.

- Cu pesti?

- Evident.

- De toate culorile?

- Da.

- Cu nisip, pietre si alge?

- Bineinteles.

- Si-ti place sa te uiti la pesti?

- Grozav.

- Prin urmare, iti place natura?

- Da.

- Iti plac animalele?

- Da, mult de tot.

- Iti plac florile, copacii, raurile?

- Imi plac toate.

- Asadar, iti place viata?

- Da.

- Iti place dragostea? Iti plac femeile?

- Da. Da, imi plac femeile.

Cei doi s-au despartit. La ceva vreme dupa aceea, primul, cel care punea intrebarile, se intalneste cu un prieten si-l intreaba:

- Ai un acvariu acasa?

- Nu.

- Nu cumva esti homosexual?!

Un gand pentru mama..

Niciodata nu am sa fiu vrednic sa multumesc cerului indeajuns ca mi-a dat, fara sa imi ceara nimic in schimb, - un inger de mama. Am sa port mereu o parte din trupul si sufletul tau minunat si stiu ca prin asta am sa ma pot iubi mai mult pana si pe mine.

O povestioara asiatica...'Destinul slugii Xu'

Sluga unui negustor chinez Ali-Ban, pe numele sau Xu, adoarme in timpul orelor de munca la umbra unui cires. Il trezeste un barbat urat cu o cicatrice mare pe fata, acoperit de o manta si cu o coasa in mana. Era Moartea. Xu speriat, intreba cu groaza:

'Cine esti tu !?'

Barbatul ranji perfid si raspunse cu un calm izbitor:

'Eu sunt Moartea si am venit sa te anunt ca azi e ultima ta zi. Maine, cand soarele va fi exact deasupra capului tau, voi veni dupa tine. Nu ai cum scapa, iti cunosc deja si ultimul pas pe care il vei face inainte de acel moment.'

'Cine te-a trimis?' intreba Xu ingrozit

'Destinul' raspunse Moartea.

Vazand ca nu isi mai gaseste pacea, stapanul Ali-Ban se apropie de sluga sa Xu si il lua la intrebari. Dupa ce asculta cu atentie drama slugii, stapanul lua hotararea sa mearga cu acesta la Inteleptul din sat.

Inteleptul, isi scarpina barba alba si lunga, ofta de doua ori, il privi aprig pe Xu si conlcuziona:

'Tot ce putem face e sa incercam sa schimbam planurile de pe urmatoarea zi. Gandeste-te bine, unde trebuie tu sa fii maine, cand soarele va fi exact deasupra capului tau.'

Xu se gandi ce se gandi, transpira ce transpira si pana la urma raspunse:

'Unde sunt de obicei. La datoria stapanului meu.'

Toate privirile se indreptara acum spre Ali-Ban, care considerandu-se acum responsabil de viata slugii sale, se puse lung pe ganduri. Maine avea sa mearga la targul din satul X si drumul era anevoios pana acolo. Trebuia sa adape bine magarii inainte sa porneasca in zori de zi. Xu il va ajuta cu sacosele si cu amenejarea tarabei si ..asta e !

'Gata!' exclama Ali-Ban.. stiu unde ar trebui sa fii tu maine. In targul din satul X, alaturi de mine. Hotarasem asta cu doua saptamani in urma, cand am aflat unde se va tine targul exact si cata marfa aveam sa duc pentru taraba. Singur imi era imposibil sa ma descurc, asa ca deja vorbisem cu fratele meu sa imi imprumute in aceasta zi, o sluga care sa te inlocuiasca la casa.

Inteleptul incuviinta si hotarara ca a doua zi dimineata, Xu sa plece la un var de al sau in vizita, in satul Y, pentru doua zile. Apoi, dupa ce pericolul va fi trecut, avea sa se intoarca dn nou la stapanul sau care de data aceasta se va sacrifica pentru viata lui si va merge singur la targ.

Zis si facut.

A doua zi dimineata, pe drumul sau spre targul din satul X, negustorul Ali-Ban se intalni cu Moartea. O recunoscu dupa descrierea facuta de Xu in seara precedenta.

Moartea mergea la pas alert, cu coasa in spate, in directie opusa cu Ali-Ban.

'Unde mergi atat de hotarat' intreba negustorul ingrozit, scapand totodata urmatoarea intrebare .. 'sigur inaintezi pe directia buna? '

Moartea, fara a se opri din mars, ranji perfid acestuia:

'Nu am timp de pierdut. Am intalnire la ora amiezii cu sluga dumitale Xu, in satul Y'

ironic a scris:

:)

Si inteleptul a plecat, pentru totdeauna."

Interesant.

Pe cat crestem in varsta, pe cat invatam sa tacem mai mult.

Dar aceasta pilda exista demult in arhiva intelepciunii romanilor: Daca taceam, filosof ramaneam.

Imi plac povestirile, sunt cu talc si nu prea ai ce le comenta...ca ele nu iti dau luxul sa iti dea contra-replica. Au zis ce au avut de zis si ...'au plecat pt totdeauna'.

Interesant.

Ravl a scris:

Carpe diem, ay? :P

Si cu asta inchei: :P

Lie Zi a spus o poveste care incurca de minune jocul gandirii si al inchipuirii.

Intr-o padure, un om a prins un cerb si l-a ucis. Dorind apoi sa-l ascunda, a pus trupul animalului intr-o groapa, a acoperit-o cu crengi si s-a intors acasa. Era iarna. Carnea cerbului se putea pastra foarte bine.

Dupa cateva zile, omul a uitat unde anume ascunsese animalul. Si chiar a inceput sa se intrebe: nu cumva visase? Asa ca a povestit si altora intamplarea.

Un altul, care il ascultase, a izbutit sa gaseasca ascunzatoarea si cerbul. S-a dus la nevasta si i-a spus:

- Un om a visat ca a ucis un cerb. Eu l-am gasit. Asa ca nu visase, ci era aievea.

- Dar daca a fost pe dos? i-a zis femeia. Daca tu esti cel care a vazut, in vis, un om care a ucis un cerb? Poate lucrurile s-au petrecut asa si nu altfel. Prin urmare, visul care s-a adeverit este al tau si nu al lui.

- Am gasit un cerb, a spus barbatul. Asta inseamna ca eu am visat? Sau ca a visat celalalt? La urma urmei, nu e treaba mea. Am gasit un cerb si gata.

Celalalt, care ucisese de fapt cerbul, a vazut in vis locul unde ascunsese trupul animalului. L-a visat si pe cel care-l gasise. A doua zi, s-a dus la el, i-a cerut sa-i dea cerbul si intre cei doi a izbucnit o cearta aprinsa. Au mers, asadar, la judecator.

Acesta s-a dat batut, spunand ca nu este in stare sa ia o hotarare dreapta, mai ales ca nevasta primului se incapatana sa spuna ca totul, de la cap la coada, nu fusese decat un vis al barbatului sau.

- Cine a visat? se intreba judecatorul. Primul, care a crezut ca a visat, a ucis intr-adevar cerbul? Sau a visat ca l-a ucis? Celalalt zice ca nu a ucis cerbul. Zice ca doar a visat. Se poate oare sa-l fi ucis si sa fi uitat?

Judecatorul a cugetat indelung fara sa poata lua vreo hotarare si a poruncit in cele din urma ca animalul sa fie taiat in doua: fiecare din cei doi urma sa aiba parte de cate o jumatate.

Un print, care auzise pricina, a intrebat:

- Dar daca si judecatorul a visat ca a impartit cerbul?

Si de aceasta data s-a vorbit indelung, fiindca era vorba de un print. Degeaba.

- Nimeni nu poate sti unde este hotarul dintre vis si realitate. Poate doar inteleptii cei batrani ne-ar fi putut lamuri.

A fost, asadar, impartita carnea cerbului

Imi place ca ai inceput sa pui si tu cu scris inclinat povestioarele. :P. Dar nu ma intreba de ce.

Visul si realitatea? ...hm, pana la urma conteaza efectul, nu cauza. Atata timp cat pastreaza ochii senini.

Cel mai fericit om pe care l-am cunoscut eu in viata asta..e un nebun. nebun cu acte in regula.