O lume minunata !

eu voi doar ceva sa adaug.

atunci cand fapta e deja implinita, nu poti decat sa te concentrezi pe cum sa fie bine. mai bine.

trecutul sa nu ne pecetluiasca destinul, ci sa ne dea putere de a nu ne mai rani, de a nu mai rani..

Pt Dumnezeu nu exista pacat care sa nu poata fi iertat, la fel ca si pentru om, nu exista durere care sa nu isi gaseasca dreptul la leac.

Sa incercam a ferici pe altii, fara intentia de a recastiga dreptul la fericire..dar mai ales, fara sa ne lovim de faptul, ca...asa e dat de la Dzeu..recastigam dreptul la fericire, fericindu-i pe altii..la fel cum, pierdem din dreptul la fericire, nefericindu-i pe altii.

stupid_me a scris:

..la fel cum, pierdem din dreptul la fericire, nefericindu-i pe altii.

Iata o vorba mare si adevarata. In esenta.

Dar daca fericirea noastra ar trebui sa fie starea de gratie a sinelui, atunci cum pot fi altii vinovati pentru nefericirea noastra, pentru neimplinirile noastre personale?

Iar daca neimplinirile noastre personale se reflecta negativ asupra celorlalti... iar pentru a implini trebuie sa smulgi din ce le dai acum celorlalti... cum impaci?

white.way a scris:

- Dar daca fericirea noastra ar trebui sa fie starea de gratie a sinelui, atunci cum pot fi altii vinovati pentru nefericirea noastra, pentru neimplinirile noastre personale?

- Iar daca neimplinirile noastre personale se reflecta negativ asupra celorlalti... iar pentru a implini trebuie sa smulgi din ce le dai acum celorlalti... cum impaci?

- din cate am trait eu, White..si nu spun ca am trait prea mult..am invatat ca am nevoie de oameni, ca sa pot simti fericire. am nevoie sa primesc, si sa daruiesc.

Impacarea e una, fericirea e alta. Dumnezeu nu ne da ocazia doar sa fim impacati cu alegerile Lui, pe care nu le intelegem..ci ne da darul de a ne bucura de unele alegeri ale Lui, pe care partial le intelegem sensul, sau macar le simtitm vibratia calda care sa iti umble efectiv sufletul de fericire!

La fel si cu alegerile celorlalti se intampla..

- vezi tu. uite asa impaci.

primind si daruind.

Imi aduc aminte ca un prieten m-a invatat odata ceva de nepretuit.

Da, e adevarat ca prietenul la nevoie se cunoaste..dar ..nu uita ca prietenul are si nevoie sa fie chemat.

Asta s-ar intampla daca toti ar reusi sa-si gaseasca echilibrul si impacarea cu ei insisi. Dar suntem departe de asa ceva. Mereu ne afecteaza ce spun, ce fac, ce gandesc altii si noi, la randul nostru, prin comportamentul si vorbele noastre, reusim sa-i influentam, ranim sau, dimpotriva, fericim pe ceilalti.

Rosucer a scris:

Asta s-ar intampla daca toti ar reusi sa-si gaseasca echilibrul si impacarea cu ei insisi.

gresit.

echilibrul la om e imperfect. omul deocamdata, in viata..e imperfect.

puterea consta in a ne accepta imperfectiunile si a ne sustine eforturile.

white.way a scris:

Ana, si aceasta lume este doar asa, o proiectie ideala in care ne incredem pentru ca sintem incapabili sa atingem starea de sublim inca de aici, de acum?

Daca nu se intelege ce spun, da-mi un semn si revin cu explicatii mai detaliate.

Nu,e mai mult decat o proiectie,e o realitate viitoare,dar alte explicatii presupun sa fiu mai off-topic decat sunt deja si am incepe dezbateri religioase mai ample,prea ample pentru a ramane in limitele acestui topic.

O zi frumoasa!

s., la principii stau si eu foarte bine.

La aplicare insa.... nu-mi gasesc mereu calea. Si mai ales atunci cind am gresit, iar greseala mi se aminteste mereu.... sau cind ma bazez pe aceleasi vorbe ale oamenilor...

Pina la urma am inteles ca trebuie sa umblu in calea mea ca sa am ce sa daruiesc...

Ana1996 a scris:

Nu,e mai mult decat o proiectie,e o realitate viitoare,dar alte explicatii presupun sa fiu mai off-topic decat sunt deja si am incepe dezbateri religioase mai ample,prea ample pentru a ramane in limitele acestui topic.

O zi frumoasa!

Eu cred ca asteptarea apocalipsei sau a raiului de dupa moarte pentru a implini fericirea este o abordare gresita. Si deocamdata nu am depasit limitele acestui topic. Stiu ca te-a tratat urit cineva, dar nu trebuie sa ramii speriata si sa te inchistezi.

O zi frumoasa si tie.

white.way a scris:

La aplicare insa.... nu-mi gasesc mereu calea. Si mai ales atunci cind am gresit, iar greseala mi se aminteste mereu.... sau cind ma bazez pe aceleasi vorbe ale oamenilor...

un om care daruieste iubind un sfat, sau o dojana...se simte.

nicidecum iubirea nu are scopul sau 'puterea' de a rasuci cutitul in rana.

se zice ca oamenii care te iubesc iti usureaza viata, nu ti-o ingreuneaza. la fel cum iti saruta ranile, nu le adancesc.

Ai grija, iubirea adevarata se simte pana in strafundul sufletului, nu al logicii si al principiilor reci.

Ana1996 a scris:

dar alte explicatii presupun sa fiu mai off-topic decat sunt deja si am incepe dezbateri religioase mai ample,prea ample pentru a ramane in limitele acestui topic.

ba chiar te rog sa vorbesti liber aici.

Esti printre prieteni, chiar daca pe lume nu vei fi mereu printre prieteni. Trebuie sa inveti sa faci diferenta.

stupid_me a scris:

gresit.

echilibrul la om e imperfect. omul deocamdata, in viata..e imperfect.

puterea consta in a ne accepta imperfectiunile si a ne sustine eforturile.

Normal ca nu-i perfect, n-am afirmat asa ceva, suntem plini de defecte, sunt de acord ca trebuie sa ni le asumam. Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa invatam sa traim confortabil cu noi insine si sa nu le cream neplaceri celor din jurul nostru, in ciuda defectelor noastre.

Rosucer a scris:

Normal ca nu-i perfect,

de acord cu tine.

insa poti fi fericit si in timpul procesului..ca vorba aia, daca mori maine, inainte de a ajunge la mal?