Început de nightwish_9, Mie 12 sep 2007 · 144 răspunsuri · 29.744 vizualizări
zizou_mike a scris:De ce pentru ca am realizat dupa foarte mult timp ca eu iubesc prea tare pentru ca persoana aceea sa ma rasplateasca vreodata cu macar o fractiune din iubirea mea!
Acum e clar : eşti egoist. Nu ai iubit-o. Ştii de ce nu ai iubit-o ? Dintr-un motiv simplu : aştepti să fii răsplătit pentru dragostea ta
Editat Lun 17 sep 2007 10:41
lupini a scris:Acum e clar : eşti egoist. Nu ai iubit-o. Ştii de ce nu ai iubit-o ? Dintr-un motiv simplu : aştepti să fii răsplătit pentru dragostea ta
Editat Lun 17 sep 2007 11:09
zizou_mike a scris:Ideea e, ON TOPIC, poti sa iubesti si sa renunti, atata timp cat perosna de langa nu iti intoarce sentimentele si ajunge sa isi bata joc de ele!
Asta nu e iubire, asta e afacere !!! Aştepţi să fii plătit pentru "iubirea" ta. Iubirea adevărată
Editat Lun 17 sep 2007 11:11
lupini a scris:Asta nu e iubire, asta e afacere !!! Aştepţi să fii plătit pentru "iubirea" ta. Iubirea adevărată
lupini a scris:Asta nu e iubire, asta e afacere !!! Aştepţi să fii plătit pentru "iubirea" ta. Iubirea adevărată
geometricus a scris:Iubirea nu-i o afacere,nu-i sacrificiu, nu-i rasplata..cred ca e un miracol care se intampla independent de noi.
subscriu :roll:
uneori, cand se intampla sa fii ranit (din prea multa dragoste :cry:) , cand nu mai crezi ca vei putea simti acel fior specific iubirii....atunci, se intampla ceva care te face sa iti para rau c-ai gandit ...pesimist 
poate e o prostie sa renunti la cineva tocmai ca-l iubesti ...dar ...poate teama ca ...nu vei reusi sa-l cuceresti ,ca ...vei fi penibila incercand sa o faci ....te determina sa spui ca renunti stiind ca va fi mai fericit in bratele alteia ...:roll:
Poti renunta la cineva chiar daca il iubesti. Daca isi doreste libertatea, trebuie sa i-o redai, oricat de mult l-ai iubi.
geometricus a scris:Iubirea nu-i o afacere,nu-i sacrificiu, nu-i rasplata..cred ca e un miracol care se intampla independent de noi.
Ştii ce este sacrificiul ?
Draga mea monique_9,
m-am cutremurat cand am citit care e problema ta, fiindca si eu tocmai am trecut prin ceva asemanator. Sfatul meu? Lasa-l sa plece... eu nu l-am lasat si acum regret ! Ma urasc pe mine ca am pierdut timpul cu el! Daca de la inceput la tine nu a fost sentiment, nici acum nu e. Tu nu-l iubesti pe el, ca altfel il iubeai de la inceput. Tu doar ai nevoie de iubire, de afectiune, nu neaparat de el... Nu cobori standardele pe care le ai, sa nu te urasti pe tine mai tarziu, cum fac eu acuma...
Mi-a facut atata rau, tocmai din complexele care le avea, m-a tras efectiv si pe mine in jos. Noi nu aveam nimic in comun, decat sex si dulcegarii adolescentine (chimie).
Si in momentul in care am intalnit un barbat care imi placea, cu care aveam foarte multe in comun, de la profesie pana la hobby-uri si muzica...scumpul prieten pe care eu nu l-am lasat sa plece cand a vrut el, s-a simtit foarte ranit in orgoliu si nu s-a lasat pana nu mi-a stricat relatia care fiind la inceput a fost foarte fragila... A sustinut sus si tare ca noi suntem inca impreuna, cerandu-i celuilalt sa nu se amestece in relatia noastra (care nu mai exista de cateva saptamani). Si bineinteles, el a avut de castigat, ca a ramas cu cealalta femeie ... (in ultimele luni, a mai avut o relatie in paralel...) La intrebarea mea, de ce a facut asta, mi-a raspuns sec: m-am razbunat, de ce sa-ti fie tie bine?
Inca nu mi-am revenit din shocul ce l-am suferit... nu mi-a venit sa cred ce sarpe am incalzit la san... Acum sunt singura, mi-e jena sa dau ochii cu celalalt, dupa scandalul care l-a provocat.
Deci fii atenta, un barbat cand face pasii inapoi, e clar ca se consoleaza in bratele altcuiva...
Sa-mi zica barbatii ca nu e asa !
Ai sa intalnesti un barbat pe masura asteptarilor tale si il vei recunoaste de la primele intalniri. Hai sa nu mai facem compromisuri cu cei ce nu merita, sa ne menajam nervii... fiindca undeva in lumea asta, e o jumatate pentru fiecare si cu totii meritam sa fim fericiti !