Roata se intoarce intotdeauna.

Vampiriţa a scris:

Nu, El nu te lasa sa mori, tu gresesti fata de El cand faci un lucru rau, iar El te lasa sa vezi consecintele faptelor tale. Tot timpul cand suntem loviti de cineva apropiat ne gandim si ii reprosam ca ne'a facut rau, dar de prea putine ori ne punem in locul celui catuia i'am facut noi rau...

Vampirita : parerea mea e cu totul alta. Am sa ma repet putin:

cand primesti ceva bun - Dumnezeu te iubeste;

cand primesti ceva rau - esti de vina tu.

Avand in vedere ca exista o singura Judecata, Dumnezeu asta nu are niciun drept sa te pedepseasca inainte de vreme.

Ca si cand il biciui pe unul pentru ca e hot, dar tu nu ai dovezi. Il biciui cand ai verdictul in mana.

Repet, ne indepartam.

BettyHelena a scris:

Cand nu mai speri, se intampla si lucruri bune. A, de aia e speranta demon? ca nu aduce nimic bun?

Vampiritzo, ia traieste tu clipa intens, fara sa-ti fie teama ca vine nota de plata, sa vezi ce bine e... ca de platit, oricum nu scapi. Dar daca stai mereu cu frica asta, cand mai traiesti?

Mori putin cate putin...

Dar nu cautam o solutie pentru a evita asta, ci doar vroiam sa va stiu parerea in legatura cu asta.

Si de ce ne e noua frica atat de tare de nota de plata? Viata oricum ne ofera si bune, si rele. Si eu am facut rau, dar nu m-am gandit niciodata ca raul care mi s-a intamplat e de aia sau de aia... pur si simplu este ca sa pot invata ceva... dar eu, nu...ma incapatanez si nici nu ma gandesc sa pricep (bat campii, cineva sa-mi scoata bateriile de la tastatura...)

K0ntr0VerSy a scris:

Vampirita: parerea mea e cu totul alta. Am sa ma repet putin:

cand primesti ceva bun - Dumnezeu te iubeste;

cand primesti ceva rau - esti de vina tu.

Avand in vedere ca exista o singura Judecata, Dumnezeu asta nu are niciun drept sa te pedepseasca inainte de vreme.

Ca si cand il biciui pe unul pentru ca e hot, dar tu nu ai dovezi. Il biciui cand ai verdictul in mana.

Repet, ne indepartam.

Eu nu cred ca ne pedepseste Dumnezeu, ci ne pedepsim noi singuri, in momentul in care ii ranim pe cei din jur.

Vampi, tu de fapt ce voiai sa stii? Ca nu mai inteleg nimic....

BettyHelena a scris:

Vampi, tu de fapt ce voiai sa stii? Ca nu mai inteleg nimic....

Scumpa mea Helena, intrebarea e... Oare daca am fi atenti la gesturile noastre si am incerca sa ne punem mai mult in locul celor apropiati noua, am evita sa le facem rau?

Vampiriţa a scris:

Scumpa mea Helena, intrebarea e... Oare daca am fi atenti la gesturile noastre si am incerca sa ne punem mai mult in locul celor apropiati noua, am evita sa le facem rau?

Pot sa raspund si eu? NU.

Sabrinna a scris:

Pot sa raspund si eu? NU.

Vampiriţa a scris:

Scumpa mea Helena, intrebarea e... Oare daca am fi atenti la gesturile noastre si am incerca sa ne punem mai mult in locul celor apropiati noua, am evita sa le facem rau?

Daca cei apropiati noua considera ca le facem rau cu un simplu gest la care trebuie sa fim atenti, poate nu sunt chiar atat de apropiati de noi. Si de ce am avea grija mereu sa nu facem rau? Are grija subconstientul nostru de asta, si daca totusi se intampla, las-o asa, face parte din "ale vietii", altfel nu invatam nimic.

Si eu as zice sa traiesti PENTRU TINE, nu sa te pui in locul celor apropiati. Nici macar in locul celor foarte apropiati, pentru ca daca nu te accepta cu toate calitatile si defectele, nu merita sa ii numesti apropiati. (ce filozoafa sunt la ora asta... )

Deoarece simtim sau nu simtim si actionam in consecinta. Da, l-am iubit, nu-l mai iubesc. Ma gandesc la el, sufera. Imi dau seama ca e groaznic. Dar totusi plec. De ce? Pentru ca imi caut binele. Langa el nu mai imi este bine. Am de ales intre un ipotetic bine al lui si un bine al meu. Mustrari de constiinta, reprosuri, regrete. Dar pana la urma plec. Nu se poate altfel.