Ce sunt bunurile comune?Legislatia noastra in aceasta materie arata ca se considera a fi bunuri comune toate acele bunuri mobile sau imobile care au fost dobandite de soti pe durata casniciei lor. Nu are nici un fel de relevanta daca sotii sunt sau nu despartiti in fapt sau daca actele de dobandire au fost incheiate numai de catre unul dintre soti, pentru ca bunul, daca este dobandit in timpul casatoriei, intra in proprietatea comuna a celor doi soti si este detinut de acestia in devalmasie. Legea mai considera, de asemenea, ca bunurile comune sunt dobandite de catre soti prin contributie egala, astfel ca fiecare dintre ei este prezumat a avea un procent de 50% din respectivul bun.
Totodata, este posibila si rasturnarea acestor prezumtii daca in fata instantei de judecata se administreaza suficiente probe din care sa reiasa ca un bun este proprietatea exclusiva a unuia dintre soti sau ca unul dintre soti are o contributie mai mare de 50% la dobandirea acelui bun, chiar daca a fost achizitionat in timpul casatoriei.
Din momentul in care partile nu mai sunt casatorite, nici un bun dobandit de vreunul dintre ei nu va mai avea calitatea de bun comun. Trebuie stiut insa faptul ca desfacerea casatoriei dintre cei doi soti nu produce efecte cu privire la calitatea de bun comun a bunurilor dobandite pe parcursul derularii casniciei.
Acelea pastreaza regimul bunurilor comune pana la sistarea starii de devalmasie, prin instrainarea bunurilor de ambii soti sau prin partajarea acestora. Prin teorie, doctrina si practica, s-a decis ca sunt exceptate de la regimul comunitatii de bunuri si raman proprii ale unuia dintre soti acele bunuri dobandite de acesta in considerarea persoanei sale, cum ar fi prin testament sau donatie.
O data cu incetarea relatiilor de familie, sau oricand ulterior acesteia, fostii soti pot sa imparta bunurile lor comune, deoarece dreptul la actiune care are ca obiect impartirea bunurilor comune nu se prescrie. Aceasta impartire poate avea loc prin invoiala sotilor sau prin hotarare judecatoreasca. Este usor de inteles ca impartirea bunurilor comune prin invoiala sotilor este o cale mult mai lesnicioasa, ea fiind intotdeauna recomandata.
Este de retinut si faptul ca partajul conventional facut de soti inaintea introducerii actiunii de divort este lovit de nulitate absoluta. In cursul procesului de divort, invoiala este insa posibila, ea putand fi realizata fie in fata instantei printr-un inscris denumit in general "tranzactie", fie printr-un act intocmit in fata notarului public.
Atunci cand sotii doresc sa incheie o tranzactie, ei pot conveni sa imparta fie toate bunurile comune, fie numai o parte dintre ele. De asemenea, invoiala sotilor poate avea ca obiect fie stabilirea bunurilor pe care fiecare urmeaza sa le primeasca in natura, fie numai determinarea intinderii drepturilor fiecaruia dintre soti asupra bunurilor comune.
Trebuie insa avut in vedere faptul ca, in unele cazuri, impartirea bunurilor comune este supusa formei autentice ad validitatem. Cu alte cuvinte, atunci cand este vorba de bunuri imobile spre exemplu, legea cere in mod expres, pentru ca actul sa fie valabil, incheierea acestuia in forma autentica, in fata notarului public.
Daca sotii nu se inteleg cu privire la impartirea bunurilor comune, atunci oricare dintre ei poate solicita instantei de judecata sa pronunte o hotarare prin care sa dispuna sistarea starii de devalmasie. Cota-parte ce se cuvine fiecaruia dintre soti se va stabili in concordanta cu contributia sa la dobandirea si conservarea bunurilor comune.
Ca urmare, cotele-parti ale sotilor pot sa nu fie egale in cazul in care contributia acestora la formarea patrimoniului comun a fost diferita, putand merge pana la inexistenta oricarui drept al unuia dintre soti. La stabilirea contributiei fiecaruia dintre soti la formarea comunitatii de bunuri se va tine seama si de munca depusa de femeie in gospodarie si pentru cresterea si educarea copiilor, dar nu vor avea nici un fel de relevanta bunurile proprii ale fiecarui sot sau importanta acestora.
Av. Ileana Dinu
0722-658.164
