Iubitul meu este insurat cu mama lui

de ce oare toate femeile/fetele care au iubit/sot se plang de faptul ca acestia sunt "insurati cu mama lor"?

n-am vazut si eu persoane de sex masculin care sa se planga la unii si la altii ca iubita/sotia sunt casatorite cu...tatal lor? (a nu se intelege socrii)

Etherial a scris:

n-am vazut si eu persoane de sex masculin care sa se planga la unii si la altii ca iubita/sotia sunt casatorite cu...tatal lor? (a nu se intelege socrii)

Avem.

Incomparabil ca si pondere.

eu cum de n-am vazut pana acum niciun caz?

K0ntr0VerSy a scris:

Efectele abuzurilor de ordin psihic ale mamelor si terorismului parental care inhiba personalitatea baietilor in fata autoritatii matriarhale se pot remedia?

Si daca da, ''pa ochii tei''?

Se pot remedia dar nu total, si asta dupa ani grei de spihoterapie, unde are loc un proces de reparentare. Deci tu, daca esti fatalau, iti gasesti un psihoterapeut care nu e fatalau, si faci terapie cu el, 1-2-3-4 ani. Procesul de reparentare nu e posibil daca acel terapeut nu poate castiga autoritate asupra ta, sau daca tu esti paranoic, batjocoritor si mistocar. Fara autoritate, nu il accepti ca model. Evident, terapeutul trebuie sa aiba viata personala in regula, sa fie un tata bun, un sot bun. Nu poate fi un golan, un om de nimic.

Eu am vazut cel putin unul.

In sensul ca vad totul prin prisma tatalui, vrea sa practice meseria tatalui, etc.

Si am mai vazut si cazuri cand din adolescenta aveau fantezii despre vizite inopinante ale taticilor in dormitor si pijamalutele sexy ale purtatoarelor.

Cleric Preston a scris:

Se pot remedia dar nu total, si asta dupa ani grei de spihoterapie, unde are loc un proces de reparentare. Deci tu, daca esti fatalau, iti gasesti un psihoterapeut care nu e fatalau, si faci terapie cu el, 1-2-3-4 ani. Procesul de reparentare nu e posibil daca acel terapeut nu poate castiga autoritate asupra ta, sau daca tu esti paranoic, batjocoritor si mistocar. Fara autoritate, nu il accepti ca model. Evident, terapeutul trebuie sa aiba viata personala in regula, sa fie un tata bun, un sot bun. Nu poate fi un golan, un om de nimic.

In primul rand e clar, tu nu poti fi terapeut, fiind paranoic.

In alta ordine de idei, dupa ce e sub autoritatea mamei, fatalaul trebuie sa se supuna autoritatii aluia pe care il plateste.

Tu vorbesti de autoritate, eu as zice ca e vorba de incredere si poate respect.

Si un terapeut nu poate face nimic daca fatalaul este paranoic, batjocoritor si mistocar? Atunci inseamna ca este slab.

E ca si cand noi doi putem sa ne certam, dar doar daca tu taci.

Sau.

Poti sa faci dragoste admirabil cu o femeie daca o legi si ii pui calus.

Sau.

Daca stai pe loc, eu pot sa merg mai repede ca tine.

Sau altele.

Altfel, consider ca se poate remedia doar daca subiectul, fatalaul (ca tine) e la o varsta frageda. La maturitate sau inceputul maturitatii, el deja isi vede slabiciunea in fata mamei ca un lucru absolut natural si i se pare de neconceput sa fie altfel. Practic, devine un mod de viata.

Si apreciez ca ai fost destul de moderat in verdict.

Fatalaule.

Cleric Preston a scris:

Se pot remedia dar nu total, si asta dupa ani grei de spihoterapie, unde are loc un proces de reparentare. Deci tu, daca esti fatalau, iti gasesti un psihoterapeut care nu e fatalau, si faci terapie cu el, 1-2-3-4 ani. Procesul de reparentare nu e posibil daca acel terapeut nu poate castiga autoritate asupra ta, sau daca tu esti paranoic, batjocoritor si mistocar. Fara autoritate, nu il accepti ca model. Evident, terapeutul trebuie sa aiba viata personala in regula, sa fie un tata bun, un sot bun. Nu poate fi un golan, un om de nimic.

Dar daca terapeutul este o femeie, e vre-o problema? De asemenea cum ar trebui sa fie relatia dintre copil si parinte in perioada terapiei, una cat mai redusa sau una de confruntare si remodelare?

Cleric Preston a scris:

Se pot remedia dar nu total, si asta dupa ani grei de spihoterapie, unde are loc un proces de reparentare. Deci tu, daca esti fatalau, iti gasesti un psihoterapeut care nu e fatalau, si faci terapie cu el, 1-2-3-4 ani. Procesul de reparentare nu e posibil daca acel terapeut nu poate castiga autoritate asupra ta, sau daca tu esti paranoic, batjocoritor si mistocar. Fara autoritate, nu il accepti ca model. Evident, terapeutul trebuie sa aiba viata personala in regula, sa fie un tata bun, un sot bun. Nu poate fi un golan, un om de nimic.

Absolut ca se poate remedia, dar prima conditie ar fi sa constientizezi ca ai o problema, dupa aia mergi sa incerci sa o rezolvi. Dar atata timp cit el zicea ca viata lui este perfecta alaturi de mamanica si ca cei care nu au grija de parinti sunt niste copii egoisti, nu se putea face nimic.

Fratilor, aici e nevoie de multa daruire si aplecare ;) .

Helaaaauuu wake up.. s-au despartit...

S.M.Poupincourt a scris:

Helaaaauuu wake up.. s-au despartit... 8)

Rili?

Eu am citit foar inceputul 8) ...