stupid_me a scris:mi-e teama acum..de mine
...si mie...teama de tot ce sunt...si teama de ce-as putea deveni...teama ca n-o sa-mi ascult inima....teama ca o sa ma invinga cotidianul...
Teama ca..
Început de Stu', Vin 17 aug 2007 · 110 răspunsuri · 19.230 vizualizări
andruta* a scris:...si mie...teama de tot ce sunt...si teama de ce-as putea deveni...teama ca n-o sa-mi ascult inima....teama ca o sa ma invinga cotidianul...
de ce nu ne imbratisam noi insine..?..de ce asteptam sa ne imbratiseze altii mereu?
teama de incendii
stupid_me a scris:de ce nu ne imbratisam noi insine..?..de ce asteptam sa ne imbratiseze altii mereu?
..pentru ca uneori nu mai avem resurse sa ne inseninam zilele prin autosugestie,pentru ca suntem construiti sa ne dorim un suflet care sa ne-aline,pentru ca e mai calda imbratisarea celuilalt,pentru ca e mai dulce viata atunci cand nu esti singur...
Editat Dum 20 apr 2008 02:43
andruta* a scris:..pentru ca uneori nu mai avem resurse sa ne inseninam zilele prin autosugestie,pentru ca suntem construiti sa ne dorim un suflet care sa ne-aline,pentru ca e mai calda imbratisarea celuilalt,pentru ca e mai dulce viata atunci cand nu esti singur...
cand nu esti impacat cu tne insuti cum sa fii impacat cu cel de langa tine?
stupid_me a scris:cand nu esti impacat cu tne insuti cum sa fii impacat cu cel de langa tine?
Traim o viata si ne impacam cu noi insine abia in ultimul moment din ea....
Editat Dum 20 apr 2008 02:46
andruta* a scris:Traim o viata si ne impacam cu noi insine abia in ultimul moment din ea....
posibil..si tot mai bine ma incapatanez sa nu cred decat sa traiesc cu ideea asta..
... ca nu voi putea scapa niciodata.
Loreda a scris:cei dragi mie niciodata nu vor mai fi in siguranta :think:
teama asta o avem cu totii , chiar si netrecand prin ce au trecut ei , doar ca nu trebuie sa ne lasam devorati de ea...uneori e mai rau decat orice sa ne inchidem in mijlocul unor ziduri virtuale sau fizice...destul raul care a fost facut , sa nu mai facem si noi in plus...
sa invatam sa ne aparam mai bine poate , si sa le redam lor increderea intr-o lume care nu e pe deplin atat de bolnava ca un oribil accident...e singurul mod in care amintirea nu ii va coplesi...
Loreda a scris:cei dragi mie niciodata nu vor mai fi in siguranta :P
vindecarea intotdeauna a fost un proces greu si lent, dar niciodata imposibil..trebuie doar sa ii inconjori cu multa dragoste si sa le oferi multa tarie..sa le amintesti ca exista atatea lucruri pt care merita sa traiasca..vor zambi din nou
..ajuta mult si un animal de casa..cat de mic..poate un catelus..sau macar un pestisor..macar pt copil.
va fi bine..iti spun eu asta..va fi, pt ca familia ta nu e singura - te are pe tine si va iesi invingatoare din orice necaz.
pe zi ce trece va fi mai bine..desi poate in unele zile va fi mai rau..per total, timpul va aduce vindecarea sigura.
Tot ce conteaza acum e sa ii faci s azaeasca cat mai mult..sa le smugi zambete din suflet..sa te joci cu ei ..sa ii imbratisezi..sa le canti..sa le mangai tampla.
Fii tare, pt familia ta si familia ta va fii tare pentru tine:)