Mai credeti in dragoste?

Nu exista om care sa nu fi fost dezamagit macar o data.

heidy_ a scris:

Din cate se observa, sunt multi oameni care nu mai cred in dragoste. Asta inseamna ca sunt oameni dezamagiti, care au suferit enorm.

Si deh, asta nu ma mai mira..

Dezamăgiţii ăştia ai tăi au suferit

heidy_ a scris:

Din cate se observa, sunt multi oameni care nu mai cred in dragoste. Asta inseamna ca sunt oameni dezamagiti, care au suferit enorm.

Si deh, asta nu ma mai mira..

Crezi ca asta te indreptateste sa nu mai crezi? Lumea greseste abadonandu-se pesimismului... il eticheteaza "realism" si au impresia ca e mai putin nociv... Realitate este insa ca pesimismul UCIDE!

Cavaleru a scris:

Crezi ca asta te indreptateste sa nu mai crezi? Lumea greseste abadonandu-se pesimismului... il eticheteaza "realism" si au impresia ca e mai putin nociv... Realitate este insa ca pesimismul UCIDE!

harald a scris:

Dezamăgiţii ăştia ai tăi au suferit

heidy_ a scris:

Cine e pesimist?Nu asta e intrebarea. Intrebarea este urmatoarea: De ce m-a durut in halul asta sufletul?

harald a scris:

Dezamăgiţii ăştia ai tăi au suferit

Mai exista iubire adevarata in zilele noastre?

Iubirea aia neconditionata pe care o intalneam in basmele pe care ni le citeau parintii sau bunicii inainte de culcare?

A mai ramas ceva din basmul cu Ileana Cosanzeana si Fat Frumos?

Daca stam sa privim o clipa lumea in care traim putem striga in gura mare si ferm convinsi ca avem drepate, ca nu mai exista nimic din toate astea, ca basmele sunt facute doar pentru a adormi copii mici si naivi si ca nu au nimic in comun cu realitatea, cu atat mai putin cu realitatea zilelor noastre.

Astazi oamenii sunt mai preocupati de cariere, de partea materiala a vietii, dragostea a ramas undeva uitata.

Cele mai multe casatorii au la baza motive mult mai importante decat acest sentiment fara rost.

Poate acesta este motivul pentru care mai toate se termina printr-un divort.

Cam asta am fi tentati sa spunem ca a mai ramas din iubire.

Dar este imposibli ca in secunda urmatoare sa nu ne treaca prin minte o clipa in care am uitat sa mai respiram, o secunda in care am fost invadati de acest nobil sentiment, chiar si acum, in zilele noastre.

Este imposibil sa nu ne amintim de privirea unui om pentru care stim sigur ca am renunta la tot, sa nu ne intoarcem intr-un trecut mai mult sau mai putin indepartat, in care un sarut a reusit sa te faca pe tine, omul din zilele noastre, sa poti sa zbori.

Sunt convinsa ca nu exista om pe lumea asta care sa nu fi simtit macar o data in viata ca iubeste.

Si totusi, de ce nu mai au oamenii din ziua de azi puterea sa lupte pentru sentimentele lor, pentru iubire?

In trecut, cavalerii se duelau pentru iubitele lor, mureau pentru dragostea lor.

Astazi oamenii renunta atat de usor la iubire. In goana lor dupa bani, preocupati de cariere, uita sa se mai opreasca o clipa si sa priveasca in sufletul lor.

Uita cat de frumos e sa strangi in brate fiinta ce-o iubesti, uita cat de frumos e cand adormi cu capul pe inima persoanei iubite. Sunt sentimente care nu se compara cu nimic, care nu vor putea fi niciodata inlocuite cu nimic, nici cu un cont de nu stiu cate sute de mii de dolari, nici cu cea mai mare vila sau orice altceva ce tine de partea materiala.

Sunt sentimente care nu vor putea fi niciodata cumparate, oricat de multi bani am avea.

Din pacate, prea multi oameni uita ca in ciuda tehnologiei din ce in ce mai avansate, in ciuda descoperirilor care se tot fac, timpul a ramas tot ireversibil si clipele care trec acum pe langa noi nu mai ni le poate da nimeni inapoi.

Si poate peste ani, cand idealurile noastre referitoare la cat de sus putem ajunge in cariera sau cat de gras poate fi contul din banca vor fi atinse, ne vom trezi ca suntem niste batranei singuri care nu au langa ei persoana care ar fi mers pana la capatul pamantului pentru ei doar daca ar fi lasat.

Privind in urma, iti vei aminti de un mesaj in care iti spunea ca te asteapta, dar tu nu te-ai dus niciodata, de o lacrima care s-a uscat pe-obrazul ei in asteptarea sarutului tau.

Iti vei aminti privirea care te implora sa ramai atunci cand ai plecat. Cine o sa-ti mai dea atunci tot ce ai lasat sa treaca pe langa tine, persoana careia i-ai spus "pleaca".

chiar daca sufletul tau i-ar fi spus "mai stai", persoana cere ar fi stat in calea realizarii tale pe plan profesional, sufocandu-te probabil cu iubire.

Cate persoane nu ar vrea atunci sa poata da timpul inapoi, sa ajunga la o intalnire la care nici nu a incercat sa ajunga atunci cand il astepta, sa poata sterge acum o lacrima amara din ochii persoanei pe care a iubit-o, sa mai stranga o data in brate, macar o data, trupul care tremura sub mangaierea lui.

Cate persoane nu ar renunta la tot pentru tot ce au avut si nu mai au, nu mai au pentru ca asta a fost alegerea lor, pentru ca intr-un anumit moment al vietii au considerat ca e mai bine sa aleaga ei pentru doi si au ales gresit.

As prefera sa cred ca acestea sunt cazuri izolate, dar din ce in ce mai des vezi cupluri care se numesc in continuare cupluri, doar pentru faptul ca au in spate un anumit numar de ani, amintiri si cam atat.

Acum trec zile intregi in care nici nu se vad, saptamani intregi in care nu se mai ating si poate luni intregi in care nu-si mai spun "te iubesc" si totusi sunt in continuare cupluri si intr-o zi primesti o invitatie la nunta din partea unui astfel de cuplu.

Din ce in ce mai des vezi oameni care decid sa mearga pe drumuri separate pentru ca "asa e mai bine", chiar daca in mod clar lacrimile din ochii lor spun ca nu asa e mai bine, dar ce mai conteaza?

La cel mai mic impas iau aceasta hotarare "inteleapta", cum ca ar fi mai bine sa-si vada fiecare de viata lui si este mult mai simplu sa spui "viata ne e impotriva" decat sa recunosti ca esti un las care nu are puterea sa lupte, nu-i asa?

De cate ori nu ati auzit de decizia inteleapta a unei persoane de a renunta la prostiile astea legate de iubire, care stau in calea realizarii unui tanar care promite ca va ajunge in varful piramidei, profesional vorbind?

De cate ori nu ati intalnit persoane care au inlocuit iesirea la cinema cu filmul de pe calculator, o cina in oras cu o comanda la o pizzerie, o iesire in aer liber cu nimic.

Cat de des intalnim oameni care nu mai stiu sa se bucure de lucrurile marunte, care fac viata frumoasa ?

O ploaie scurta de vara te determina sa iei imediat taxiul in loc sa te bucuri de felul in care picaturile caldute aluneca pe chipul si pe trupul ei.

Razele de soare care patrund dimineata in casa te fac sa tragi draperiile si sa pornesti aparatul de aer conditionat fara sa te opresti o clipa sa vezi cat de frumos ii lumineaza ochii in bataia soarelui.

Si-atunci concluzia pe care o tragem e ca in ziua de azi oamenii nu mai au timp, nu mai stiu sa iubeasca, nu mai au timp sau rabdare sa rasfete, nu mai stiu sa se uite in ochii persoanei iubite si sa-i vada sufletul.

Dar cand vedem o pereche de octogenari care, tinandu-se da mana, admira o floare sau cauta pe bolta instelata

Carul Mic sau Carul Mare ne dam seama ca mai exista si oameni norocosi, sau oameni curajosi care la un moment dat al vietii lor au stiut ca trebuie sa aleaga si n-au ales gresit.

Au ales iubirea.

Eu ... mai cred in dragoste.

heidy_ a scris:

Din cate se observa, sunt multi oameni care nu mai cred in dragoste. Asta inseamna ca sunt oameni dezamagiti, care au suferit enorm.

Si deh, asta nu ma mai mira..

au suferit "enorm"? :) si ceilalti care cred inseamna ca nu au "suferit"? tare logica ai....... :flowers:

si ce vei face daca tu ( persoana care nu crede) se va intilni cu ea( persoana care crede) cine va suferi mai mult? - intrebare valabil pentru toti cei care nu cred

multa iubire

heidy_ a scris:

Intrebarea este urmatoarea: De ce m-a durut in halul asta sufletul?

sunt persoane mai vulnerabile la capitolul asta...

harald a scris:

Dezamăgiţii ăştia ai tăi au suferit

Nu va suparati pe mine ca intervin da' exista si oameni care nu au suferit din dragoste sau care nu au dezamagit (pe altii) din dragoste. Daca nu ati dat de ei nu inseamna ca ei chiar nu exista.