Mai credeti in dragoste?

buzdugan a scris:

Da. Exista si aceasta cale. Intrebarea mea este de unde trebuie sa porneasca iubirea de la cel in suferinta sau de la altii care vor sa-l ajute ???

De la tine insuti. Suferinta are si ea cauzele ei... iar de cele mai multe ori nu ne dam seama ca ne-am pricinuit singuri suferinta. Iar toata suferinta provine din frica si senzatia de culpabilitate proprie.

Iubirea trebuie sa vina de la tine insuti. Daca exista iubire in suflet, nu mai cauti cu disperare iubirea la ceilalti [care oricum nu te va vindeca, pentru ca nu o vei putea simti], pentru ca nu mai ai nevoie de ea din alta parte.

heidy_ a scris:

De la tine insuti. Suferinta are si ea cauzele ei... iar de cele mai multe ori nu ne dam seama ca ne-am pricinuit singuri suferinta. Iar toata suferinta provine din frica si senzatia de culpabilitate proprie.

Iubirea trebuie sa vina de la tine insuti. Daca exista iubire in suflet, nu mai cauti cu disperare iubirea la ceilalti [care oricum nu te va vindeca, pentru ca nu o vei putea simti], pentru ca nu mai ai nevoie de ea din alta parte.

Iti impartasesc opinia. Totul porneste din noi.... si iubirea si ura si onestitatea si minciuna si egoismul si devotamentul si credinta si.....

buzdugan a scris:

Iti impartasesc opinia. Totul porneste din noi.... si iubirea si ura si onestitatea si minciuna si egoismul si devotamentul si credinta si.....

da, totul porneste din noi, ca raspuns la"stimulii" de-afara...

uneori, noi insine refuzam iubirea, pentru ca ni se pare o .."fantezie"...ca cineva ar putea sa ne iubeasca sau sa-si dorea sca sa ne fie alaturi(si asta doar pentru ca ne-am "ars" odata, sau...in repetate randuri)

nu mai avem incredere in noi.....si de-aceea, refuzam sa avem incredere in altii....si de-aici...durerea, de-aici suferinta.

dana70 a scris:

da, totul porneste din noi, ca raspuns la"stimulii" de-afara...

uneori, noi insine refuzam iubirea, pentru ca ni se pare o .."fantezie"...ca cineva ar putea sa ne iubeasca sau sa-si dorea sca sa ne fie alaturi(si asta doar pentru ca ne-am "ars" odata, sau...in repetate randuri)

nu mai avem incredere in noi.....si de-aceea, refuzam sa avem incredere in altii....si de-aici...durerea, de-aici suferinta.

Crezi ca eu sufar pentru ca nu cred in dragoste?

heidy_ a scris:

Crezi ca eu sufar pentru ca nu cred in dragoste?

da....pentru ca iti impui sa nu simti iubirea si asta te neimplineste(gasesti n motive impotriva ei fara sa iti asculti inima....) :soc:

multa iubire

heidy_ a scris:

Crezi ca eu sufar pentru ca nu cred in dragoste?

Nu neapărat, dar nici o persoană normală nu eşti. Sincer. :soc:

harald a scris:

Nu neapărat, dar nici o persoană normală nu eşti. Sincer. :soc:

La modul general este impropiu sa judeci o persoana numai dupa o fraza. Vorbeai despre dragoste si suferinta, Ce te-au invatat experientele prin care ai trecut ? ...:P

Marius-Doru a scris:

La modul general este impropiu sa judeci o persoana numai dupa o fraza. Vorbeai despre dragoste si suferinta, Ce te-au invatat experientele prin care ai trecut ? ...:P

ca iubirea nu poate muri :soc:

multa iubire

ca sa poti crede in iubire trebuie sa intalnesti o persoana care sa aiba un fond psihic,macar partial,asemanator tie

nu numai in geometrie o teorema isi are reciproca, chiar si-n viata fiecare-si cauta "reciproca" lui .

harald a scris:

Nu neapărat, dar nici o persoană normală nu eşti. Sincer.

the listener a scris:

da....pentru ca iti impui sa nu simti iubirea si asta te neimplineste(gasesti n motive impotriva ei fara sa iti asculti inima....) multa iubire