Mai credeti in dragoste?

dar la a 2-a vedere? :roll:

eu cred ca indifernt daca eu cred sau nu ea tot e acolo....

da.

Da ! O aştept cu drag, pentru că

Da, inca il astept pe Fat Frumos.

BludVampire a scris:

Da ! O aştept cu drag, pentru că

of horse

In dragoste neconditionata? Din fericire, nu.

Nu, nu cred.

Intr-o lume meschina, o lume care se invarte in acelasi cerc, nu exista dragoste.

E doar un sport extrem de care ma tem. :(

Cred în dragoste. Cred în dragostea care îți cere să te transformi și îți impune să scormonești cu unghiile în toate ungherele sufletului tău. Cred în dragostea care este soră cu nebunia și cu moartea. Cred în dragostea pentru care a crede în ea înseamnă să nu îți fie teamă de moarte. Cred în dragostea care te învață să îți simți sângele curgând prin vene. Cred în dragostea care te distruge încetul cu încetul și care te ajută să renaști în fiecare clipă. Cred în dragostea paradoxală care te înnebunește și care îți cere mai mult decât poți da. Cred în dragostea care te arde și te face scrum, apoi te îngrijește, îți pansează rănile și te înveselește. Cred în dragostea care te face să alegi iadul doar pentru plăcerea sadică de a arde în flăcări. Cred în dragostea care te plimbă leneșă pe plaiurile senine ale raiului și te face să nu crezi că poate exista o plăcere mai sublimă. Cred în dragostea care te face să simți că a-ți pune viața la picioarele celuilalt este cel mai mare dar pe care îl poți oferi unui om. Cred în dragostea care te învață cât de important și cât de extraordinar ești. Cred în dragostea care te învață să îți recunoști individualitatea și să nu te pierzi sau să te ascunzi în celălalt. Cred în dragostea care te învață să te iubești și să iubești. Cred în dragostea care îți destramă cu cruzime toate iluziile. Cred în dragostea care te consumă și care te distruge dacă nu ești demn de ea. Cred în dragostea care îți dă puterea de a-l ajuta pe cel de lângă tine să își depășească limitele. Cred în dragostea care te învață să fii om și încă mult mai mult decât atât.

Unii îmi spun că o astfel de dragoste este imposibilă, dar eu o simt pulsând în mine. Mă arde în adâncul sufletului, își cere drepturile și îmi comandă să o nasc. Trăiesc câteva din dimensiunile sale extraordinare dar știu că încă nu sunt pregătit pentru a o manifesta pe deplin. Această cunoaștere mă zdrobește în fiecare zi și realizez, cu zâmbetul pe buze, că încă mai sunt mulți zei pe care trebuie să îi distrug.

Mulțumesc inițiatorului acestui topic. Până acum nu am spus nimănui asta, nici măcar mie însumi.

dar dragostea crede in noi?