Mai credeti in dragoste?

Miss Take a scris:

Cine nu crede in dragoste? de fapt,e ca si credinta in Dumnezeu. Multi spun ca n-o au,dar se lovesc de ea la tot pasul.Dragostea in care cred eu este ca Dumnezeu pe care Il iubesc,in care imi pun sufletul,dar pe care nu Il vad. Asa e si aici. N-am iubit,dar asta nu ma impiedica sa cred ca se va intampla intr-o zi. N-am iubit eu,dar asta nu inseamna ca dragostea nu exista. Depinde cum vrei sa traiesti.Depinde in ce vrei sa crezi,si mai ales cum. Oamenii care merg pe ideea:"eu cred doar in ce vad" sunt de tot rasul.

buzdugan a scris:

Cu siguranta timpul vindeca. Astept sa-ti schimbi semnatura : De azi mai sper !

heidy_ a scris:

Ba da, dragostea exista. Dar nu pentru mine. Exista pentru ceilalti. Pentru cei mai norocosi.

Rrr.Partial sunt de acord.Doar partial.

Ceea ce inseamna ca norocul asta mai ti-l faci si tu,daca nimeni nu ti-l ofera. Trebuie sa te mai lupti si cu tine.Altfel te complaci intr-o situatie care nu exista decat in mintea ta.

Miss Take a scris:

Rrr.Partial sunt de acord.Doar partial.

Ceea ce inseamna ca norocul asta mai ti-l faci si tu,daca nimeni nu ti-l ofera. Trebuie sa te mai lupti si cu tine.Altfel te complaci intr-o situatie care nu exista decat in mintea ta.

Si atunci cand incerci sa ti-l faci si nu reusesti decat sa pierzi de fiecare data? Ce ar trebui sa faci in acest caz?

heidy_ a scris:

Si atunci cand incerci sa ti-l faci si nu reusesti decat sa pierzi de fiecare data? Ce ar trebui sa faci in acest caz?

Sa mai incerci o data,cu ultimele puteri sau sa renunti,in functie de cat de tare iti doresti sau nu.

O persoana care nu crede in dragoste e atat de...trista, incuiata, zidita, pietrificata,...nici nu am cuvinte sa spun cat de urat poate fi sa traiesti asa. Si nu ma refer in general sau la cineva care a postat pe topic, ci la mama...Ea nu mai crede in dragoste. Si eu ma intreb de ce traieste, ca viata ei e atat de ..fada...

dubito a scris:

O persoana care nu crede in dragoste e atat de...trista, incuiata, zidita, pietrificata,...nici nu am cuvinte sa spun cat de urat poate fi sa traiesti asa. Si nu ma refer in general sau la cineva care a postat pe topic, ci la mama...Ea nu mai crede in dragoste. Si eu ma intreb de ce traieste, ca viata ei e atat de ..fada...

traieste pt tine.... :D

pt unele femei....copiii sunt mai mult decat orice altceva...(aici, dau si eu exemplul mamei mele...cu toate ca n-am fost niciodata de acord ca ea sa ramana....singura)

dubito a scris:

O persoana care nu crede in dragoste e atat de...trista, incuiata, zidita, pietrificata,...nici nu am cuvinte sa spun cat de urat poate fi sa traiesti asa. Si nu ma refer in general sau la cineva care a postat pe topic, ci la mama...Ea nu mai crede in dragoste. Si eu ma intreb de ce traieste, ca viata ei e atat de ..fada...

vezi tu, in viata unora nu intra dragostea impartasita. dupa un timp de sperante inutile, se pierde increderea... asa suntem nascuti, sa speram, sa primim sau nu, sa ne amagim sau sa ne vedem nevoiti sa recunoastem realitatea. indiferent cum e cu dragostea, la un moment dat tot ajungi sa suferi. suferi cand iubesti, de un prea plin al sentimentului cand ai senzatia ca oricat de mare ar fi aceasta dragoste, tot nu ajunge; suferi cand nu iubesti fiindca te simti gol, singur, abandonat...

a crede in ea sau nu ... nu mai conteaza. cand vine, vine! si de obicei vine cand nu te astepti, pune stapanire pe tine putin cate putin sau violent ca o lovitura. te inalta, te coboara... si iar te inalta!

e alegerea fiecaruia daca vrea sa traiasca iubirea stiind toate astea, sau prefera detasarea...

ea exista pt. cine o cauta cu adevarat si vrea s-o recunosaca, s-o traiasca, sa se abandoneze ei!

...si cere o doza curaj si nebunie, inconstienta, sentiment pur...

dana70 a scris:

traieste pt tine.... :D pt unele femei....copiii sunt mai mult decat orice altceva...(aici, dau si eu exemplul mamei mele...cu toate ca n-am fost niciodata de acord ca ea sa ramana....singura)

mica_curioasa a scris:

vezi tu, in viata unora nu intra dragostea impartasita. dupa un timp de sperante inutile, se pierde increderea... asa suntem nascuti, sa speram, sa primim sau nu, sa ne amagim sau sa ne vedem nevoiti sa recunoastem realitatea. indiferent cum e cu dragostea, la un moment dat tot ajungi sa suferi. suferi cand iubesti, de un prea plin al sentimentului cand ai senzatia ca oricat de mare ar fi aceasta dragoste, tot nu ajunge; suferi cand nu iubesti fiindca te simti gol, singur, abandonat...a crede in ea sau nu ... nu mai conteaza. cand vine, vine! si de obicei vine cand nu te astepti, pune stapanire pe tine putin cate putin sau violent ca o lovitura. te inalta, te coboara... si iar te inalta!e alegerea fiecaruia daca vrea sa traiasca iubirea stiind toate astea, sau prefera detasarea...ea exista pt. cine o cauta cu adevarat si vrea s-o recunosaca, s-o traiasca, sa se abandoneze ei! ...si cere o doza curaj si nebunie, inconstienta, sentiment pur...

dubito a scris:

Pai si asta e o greseala imensa! Cu toata parerea de rau, poate si alte mame simt si fac asa. Nu traieste deloc pentru mine, e o iluzie. Nu poti trai prin cineva. Nu poti sta in casa lasand pur si simplu viata sa treaca pe langa tine, multumindu-te cu ideea ca fata ta isi traieste viata. Asta e doar lasitate.

Ba mai mult, sunt unele mame care le mai si reproseaza si le arunca in fata faptul ca ''s-au sacrificat pentru noi si ca noi nu suntem recunoscatori''. Ce sa zic, toata lumea se jertfeste pt toata lumea si totusi suntem cu totii nefericiti..halal solutie.

sunt de acord cu ce spui tu :D

tocmai de accea nu sunt si n-am fost de acord cu ideea de"sacrificiu"

dragostea nu are inceput, sfarsit, masura, nu se invata si nu se dezvata...

in familia mea dragostea nu are radacini puternice..singura dragoste pe care o simt vine de la mama mea...

pe de alta parte, aceeasi femeie care ma iubeste imi spune ca dragostea nu exista si ca in viata mai bine te-ai (bineinteles referindu-se la mine) marita cu cineva cu bani, decat cu cineva sarac dar cu inima curata si care chiar te iubeste.

cred ca dragostea nu poate trai in oamenii care sunt secati de probleme si care nu mai au speranta...de aceea noi tinerii ne indragostim mai des decat adultii.

daca eu cred in dragoste? ca sa crezi in ceva trebuie fie sa o intelegi si sa o accepti fie sa o urmezi orbeste...cum eu nu pot sa o inteleg, o urmez orbeste si sper ca intuitia sau norocul sa nu ma lase la greu..

oricum, daca nu e dragoste, indiferent de sursa sa...e suferinta...cineva mi-a spus candva ca suferinta este extensia sentimentelor asupra unor lucruri necontrolabile.

concluzia mea: daca nu crezi in dragoste, in ce sa crezi?

ce te face sa te ridici din pat in fiecare zi daca nu dragostea de viata, de mama, de tata, de sot, de copii, de oameni.

da, inca mai cred in dragoste si sper sa cred pana voi muri...