Început de heidy, Vin 17 aug 2007 · 3.073 răspunsuri · 169.776 vizualizări
heidy_ a scris:Care interese, Victor?
Incep sa intre in calcul capacitatea de a face bani, functie, avere, statut social...in adolescenta dragostea inca e " oarba" mai tirziu...poate fi dar foarte rar. Asta e parerea mea. Poti sa ma contrazici ca nu ma supar.
bydy a scris:Tu vb de o femeie ce nu are darmata increderea in ea ... Asta da , sunt de acord . Dar spune-i prietenei mele ( stii la cine ma refer ) care la 39 de ani a avut numai relatii esuate, care nu a fost casatorita , care nu are macar un copil , care nu a avut parte de iubire pana acum ... spune-i ca viata ei abia acum incepe si ca viitorul ii va fi stralucit ! Spune-i asta... ai sa vezi ce zice .
eu nu mai sunt in ro de ctiva ani iar aici, in vest, nu e o prioritate pt o femeie sa se casatoreasca, sa faca copil. societatea nu exercita nici o presiune si nu te arata nimeni cu degetul daca nu esti ca ceilalti. majoritatea la 40 care sunt singure au o gramada de bani, cariera si... lumea la picioare.
cele fara cariera tot gasesc vreun vecin, coleg dispus sa le insoteasca in concediu... iar in ultima instanta, pt cazuri extreme exista banci de sperma unde-ti poti alege. nici aici nu e usor sa cresti un copil de una singura dar e fezabil, ca urmare sunt multe familii monoparentale.
si ma repet: nimeni nu judeca pe nimeni (f important), fiecare face ce-l taie capu'... si-si gaseste amici pe masura.
Editat Dum 19 aug 2007 16:17
bydy a scris:Adica intervine ratiunea , nu ?
Da, din pacate uneori o forma de-a dreptul mercantila...
bydy a scris:De acord cu ceea ce spui tu , insa...nu cred ca de societate este vb aici , ci de ce isi doreste fiecare .... fiecare simte implinirea in felul sau . Pri mea asa se simte ea implinita : cu o familie . Nu are aceasta familie si sufera cumplit . Indiferent ce ii spun eu , ea simte acest gol . Simte ca timpul trece si nu isi doreste acea familie la 40-45 de ani .
Si cred ca , indiferent cati bani ai avea , nu compenseaza .
perfect de acord. sunt cazuri si cazuri...
oricum cred ca esti o buna prietena de vreme ce te preocupa prb ei.
:D
estella a scris:eu nu mai sunt in ro de ctiva ani iar aici, in vest, nu e o prioritate pt o femeie sa se casatoreasca, sa faca copil. societatea nu exercita nici o presiune si nu te arata nimeni cu degetul daca nu esti ca ceilalti. majoritatea la 40 care sunt singure au o gramada de bani, cariera si... lumea la picioare.cele fara cariera tot gasesc vreun vecin, coleg dispus sa le insoteasca in concediu... iar in ultima instanta, pt cazuri extreme exista banci de sperma unde-ti poti alege. nici aici nu e usor sa cresti un copil de una singura dar e fezabil, ca urmare sunt multe familii monoparentale.
si ma repet: nimeni nu judeca pe nimeni (f important), fiecare face ce-l taie capu'... si-si gaseste amici pe masura.
Ce spui tu este trist. Din pacate asta ne asteapta. Familia isi pierde sensul natural al existentei si rolul de formare a unor vlastare echilibrate / sanatoase psihic pentru societate. Cine va prelua menirea traditionala familiei ?
Fiecare face ce-l taie capul ! Sa dea D-zeu sa fie bine, dar tare ma tem ca urmeaza o perioda de decadere a societatii in ansamblu . La scara de timp a universului o viata de om nu inseamna aproape nimic. Natura isi urmeaza legile ei implacabile pe care omul in egoismul lui feroce nu vrea sa le inteleaga sau sau nu poate inca sa le inteleaga.
Editat Dum 19 aug 2007 19:15
bydy a scris:Nu-l analizez. Si nici nu-l judec. Il iubesc oricum ar fi: rau, copil, naiv, nestiutor, samd. Doar ca... nu mai vreau sa ma chinui. Nu vreau sa-l schimb si nici sa-l constrang la nimic. Daca impreuna ne chinuim, cel mai bine ar fi sa fie fericit cu altcineva. Doar ca... nu e fericit cu altcineva. Din pacate, pot spune. De ce din pacate? Pentru ca asta nu l-a facut sa realizeze cat de mult insemn pentru el si se chinuie singur incercand sa-mi demonstreze ca va gasi ceva mai bun decat mine. Poate sa fie prea tarziu cand o sa realizeze ca nu are rost ceea ce incearca, pentru ca pe mine ma iubeste. Si nu va fi prea tarziu pentru ca va disparea iubirea, ci pentru ca pur simplu eu nu stiu la ce sa ma astept de la ziua de maine. Poate nu voi mai fi aici sau poate ca situatia mea va fi alta.Te contrazici... ori il iubesti neconditionat , ori il analizezi/judeci , si ajungi la concluzia ca nu merita ?Adica intervine ratiunea , nu ?
Victor Apostu a scris:Depinde de interesele fiecaruia. Si de modul fiecaruia de a gandi. Aici putem face o mie si una de interpretari...Da, din pacate uneori o forma de-a dreptul mercantila...
Cred ca in dragoste poti crede atunci cand nu ai copii de crescut , facturi de platit , rate de achitat . Cand vin toate acestea dispare si misterul si fiorul dragostei .
heidy_ a scris:Nu-l analizez. Si nici nu-l judec. Il iubesc oricum ar fi: rau, copil, naiv, nestiutor, samd. Doar ca... nu mai vreau sa ma chinui. Nu vreau sa-l schimb si nici sa-l constrang la nimic. Daca impreuna ne chinuim, cel mai bine ar fi sa fie fericit cu altcineva. Doar ca... nu e fericit cu altcineva. Din pacate, pot spune. De ce din pacate? Pentru ca asta nu l-a facut sa realizeze cat de mult insemn pentru el si se chinuie singur incercand sa-mi demonstreze ca va gasi ceva mai bun decat mine. Poate sa fie prea tarziu cand o sa realizeze ca nu are rost ceea ce incearca, pentru ca pe mine ma iubeste. Si nu va fi prea tarziu pentru ca va disparea iubirea, ci pentru ca pur simplu eu nu stiu la ce sa ma astept de la ziua de maine. Poate nu voi mai fi aici sau poate ca situatia mea va fi alta.Depinde de interesele fiecaruia. Si de modul fiecaruia de a gandi. Aici putem face o mie si una de interpretari...
Heidy.....nu te mai gandi tu la cat ar fi el de fericit cu altcineva....
spui singura, ca impreuna va chinuiti.....lasa-l sa dea singur cu capul....si, sa stii, ca si daca da, tot nu va fi al tau...(chiar daca te iubeste).....
cand am citit postul tau, m-am gandit la situatia in care-am fost eu....exact aceeasi, de parca eu as fi fost cea care a scris asta :D
nu merita sa renunti la a crede in dragoste....ceea ce face el, nu e responsabilitatea ta.....tu, meriti mult mai mult decat a-ti face probleme daca el ar fi fericit cu altcineva, sau nu(indiferent daca crezi ca te iubeste pe tine)
am trecut prin asta, si stiu ce spun.....daca vrea intr-adevar sa-ti demonsterze tie ca poate gasi altceva mai bun decat tine....nu te merita
iar el, va fi cel care va da cu capul...
dana70 a scris:Problema nu trebuie privita in ideea '' cine va fi cel care va da cu capul ". Intr-o relatie partenerii trebuie sa fie liberi. Este bine sa-ti exprimi iubirea si sa te porti cat mai natural. Este o aberatie sa gandesti ca partenerul trebuie sa te iubeasca pe tine pentru ca esti bun sau ai alte calitati. El va face alegerea dupa criteriile / simtamintele lui si nu dupa ale noastre.Heidy.....nu te mai gandi tu la cat ar fi el de fericit cu altcineva....spui singura, ca impreuna va chinuiti.....lasa-l sa dea singur cu capul....si, sa stii, ca si daca da, tot nu va fi al tau...(chiar daca te iubeste).....cand am citit postul tau, m-am gandit la situatia in care-am fost eu....exact aceeasi, de parca eu as fi fost cea care a scris asta :D nu merita sa renunti la a crede in dragoste....ceea ce face el, nu e responsabilitatea ta.....tu, meriti mult mai mult decat a-ti face probleme daca el ar fi fericit cu altcineva, sau nu(indiferent daca crezi ca te iubeste pe tine)am trecut prin asta, si stiu ce spun.....daca vrea intr-adevar sa-ti demonsterze tie ca poate gasi altceva mai bun decat tine....nu te meritaiar el, va fi cel care va da cu capul...
Shimadzu a scris:Nu este chiar asa ! Misterul dragostei este mult mai subtil decat aspectele vietii curente, de zi cu zi, pe care le amintesti...Cred ca in dragoste poti crede atunci cand nu ai copii de crescut , facturi de platit , rate de achitat . Cand vin toate acestea dispare si misterul si fiorul dragostei .
Editat Dum 19 aug 2007 22:32
cred ca dragostea adevarata exista... dar noi trebuie s`o cautam mult .... pana o vom gasi