Etherial a scris:mai.. sunt alte cupluri care se casatoresc din interes, din obligatie (tipa a ramas insarcinata sau.. anyway), de ochii lumii si pentru ca iubirea lor e oarba (peste cateva luni isi dau seama ca au gresit si divorteaza). de ce conteaza de cat timp suntem impreuna. amandoi (eu si el) am trecut prin relatii esuate. ne potrivim, avem multe in comun, ne batem (nu se lasa cu vanatai sau cu capete sparte), stam bosumflati apoi ne dam seama ca am gresit .. urmeaza pupatul de impacare, discutam despre ce am gresit si totul merge ca pe roate. nu vad ce-i rau in relatia mea (poate eu, pentru ca sunt foarte orgolioasa). ne-am acceptat defectele si calitatile reciproc. ii iubesc defectele cat si calitatile. si viceversa
Asadar, dupa tine dragostea e un soi de comert sentimental. El te "cumpara" cu calitati si defecte, tu faci la fel in ceea ce-l priveste.
Cand te mai superi pe el, dai cu "marfa" de pamant, dar "nu se lasa cu vanatai sau cu capete sparte". Ceea ce tu nu stii e faptul ca "materialul" nu e incasabil si dupa prea multe "zgarieturi" pe suprafata-i aparent metalica, se poate rupe-n mii de bucati.
Si ce te faci apoi c-a expirat naibii termenu' de garantie si nici nu-l mai poti returna?!?
Nu, nu-i asa. Intai IUBESTE-TI baubaul din tine (defectele), accepta-te, fii tu UNA cu tine insati, abia apoi du-te si intinde-te langa el si formeaza intregul, sfera, dragostea.
Pana acum, n-ai decat joaca, 2-3 tipete, ba o echimoza pe buca stanga, ba o alergare-n jurul patului.
Iar pesimismul, apatia si altele pomenite aici sunt din oglinda-ti proprie.
P.S. Pt a nu te apuca vorbele-n vant in ceea ce ma priveste (sau tocmai pt a-ti da apa la moara), iti spun ca si eu is depaaaaaaaaaaarte de a sti cum sa fiu EU CU MINE IN AMOR.
